Satenii din Silistea Buciumeni, terorizati de diavol! “In timpul unei slujbe, ne-a spus…
Poate cel mai cunoscut loc din tara, acolo unde satenii se jura ca l-au vazut pe Diavol, este „satul blestemat” – Silistea Buciumeni- localitate care, de mai bine de o suta de ani, arde la propriu.
Incepand cu anul 1911, in acest sat nu a fost casa care sa nu fi fost lovita de un incendiu. Oamenii spun ca flacarile apar de nicaieri, ca se despica pamantul si limbile de foc ies din adancuri, distrugand totul in calea lor. Pentru fiecare foc distrugator, pentru fiecare casa arsa sau hambar distrus, oamenii au pus in curte o cruce.
Sunt pline curtile oamenilor de cruci. Cei batrani isi aduc aminte ca napasta a pornit din senin, din cauza unui preot despre care se spunea, pe ascuns, ca s-ar ocupa cu lucruri nu tocmai curate si ca ar tine slujbe in cinstea Satanei.
Biserica a ars trei zile cu popa inauntru
Apoi, intr-o zi, in timpul slujbei, din senin, preotul a inceput sa-i blesteme pe oameni: ”Arza-v-ar focul sa va arza… sa putreziti in cel mai intunecat colt al iadului si focul cel vesnic sa va mistuie… sa nu va bucurati de bucate, asa cum nu ma bucur eu si piatra de piatra sa nu ramana din satul asta ci numai foc si scrum si cenusa.Sa nu aveti parte de iertare si Diavolul sa va bata la poarta in clipa mortii si-n loc de mir si aghiazma sa aveti parte doar de foc si pucioasa… si neam de neamul vostru sa nu cunoasca bucuria iubirii ci numai flacarile durerii si jalea…”
Se spune ca in momentul blestemului, vantul s-ar fi iscat din senin si ar fi smuls usile de la biserica. In ce directie ar fi fost duse nimeni nu stie sa spuna, pentru ca nu au mai fost gasite niciodata. Nori negri s-au aratat deasupra satului si fulgerele au inceput sa loveasca la casul de cult, relateaza efemeride.ro.
Au luat-o oamenii la fuga care incotro, spre casele lor, iar preotul a ramas mai departe in biserica, boscorodind si blestemand continuu, de parca isi pierduse mintile.
Cativa au mai apucat sa vada cum un fulger a aprins biserica si cum lemnul s-a aprins de jos in sus, nu de sus in jos, cum ar fi fost normal. Trei zile si trei nopti au stat norii deasupra satului si nimeni nu a avut curajul sa se apropie de biserica. Si-n tot acest timp, biserica a ars si cenusa a fumegat, imprastiind un miros greu, de pucioasa. In a treia zi, soarele s-a aratat din nou si oamenii si-au facut cruce si au mers sa vada ce s-a ales de locul in care se rugau.
Diavolul, incarnat intr-un caine negru!
La fata locului au mai gasit o cruce de lemn, intoarsa in jos, cu niste litere ciudate stantate pe ea. La cateva zile dupa ce biserica a ars in marginea satului a aparut, in zona a aparut un caine mare, negru, fara stapan. Oamenii nu au avut cum sa il alunge, nimeni nu a indraznit sa-l loveasca. Toti erau convinsi ca este Satan, care venise sa-si pazeasca satul ce-i fusese dat de preot prin blestemul lui.
De atunci, oriunde apare cainele cel negru, gospodaria respectiva este lovita de foc. Unii spun ca l-ar fi auzit vorbind cu o voce grea, cavernoasa. De peste 90 de ani, anumalul isi face aparitia, din cand in cand, iar de fiecare data gospodaria respectiva este mistuita de foc. Cu toate astea, oamenii nu pleaca din acest loc, ca si cand o vointa puternica ii tine pe loc.
CITESTE SI:
(M.N.)