Sandra Stoicescu, atrasa de „gothic rock” „Ma imbracam toata in negru si ascultam Sepultura”

Copil fiind, ti-ai dorit ca, atunci cand vei creste, sa apari la televizor?

Niciodata. Visam sa fiu balerina. Am si facut un pic de balet si am vrut sa dau la liceul de coregrafie, dar nu m-a lasat mama. Bunica unui coleg de-al fratelui meu, profesoara de franceza acolo, i-a zis mamei „Le dau pe sest din geanta cate o bucatica de ciocolata, ca altfel imi lesina la ore cu ce mananca ele, o frunza de varza pe zi” si i-a mai spus ca e o meserie care, daca ti-ai scrantit glezna la 16 ani, s-a terminat. A intrebat-o apoi „o condamni la asta?” si mama a zis ca nu. Nu am regretat nicio secunda, dar asta am visat, sa fiu balerina. Presa am visat doar dupa ’90, cand a aparut purcoiul de ziare pe care ma trimitea mama sa-l cumpar in fiecare dimineata. Aparuse si SOTI, in ’91-’92. Eu eram in liceu, citeam „Ora”, iar acolo au anuntat ca se cauta reporteri tineri. Am sunat si mi s-a zis: „N-ar fi bine sa termini liceul, totusi?”. Eram intr-a XI-a. La liceul „Tonitza”.

Ce studiai acolo?

Sculptura. Am apucat sa fac si sculptura mica, si ceramica, indrumata de profesori, care mi-au spus ca statura nu m-ar recomanda pentru sculptura in piatra, cu dalta. Apoi am facut scenografie, dar mi-am dat seama ca exprimarea mi-e mai apropiata verbal decat prin arta. As fi fost un artist mediocru si nu am dorit sa se intample acest lucru. Nu cred ca aveam suficient talent ca sa fac performanta in arta.

Ce erai in liceu, „depesara” sau „rockerita”?

„Rockerita”! In clasa a IX-a, purtam manta militara, bocanci si costum de camuflaj, facut dintr-un material al bunicului meu, care mai mergea la vanatoare. Si mai aveam si niste cizme de ofiter pe care nu-mi amintesc de unde le-am procurat.

Alea sunt atat de grele…

Nu intelegi nimic din macinarile unui rocker adevarat! Iar mantaua militara era una adevarata, a cuiva de dimensiuni mici. Sigur ca inotam lejer in ea, dar eram foarte cool, in viziunea mea. Incet-incet mi-am facut un stil. Am trecut destul de repede la cizme inalte, pe picior, la colanti mati, fusta scurta. Am avut si perioada „all black gothic”, de un an si ceva. Eram imbracata toata in negru. In liceu, am fost „flower power” si rock. Ascultam muzica veche in perioada in care eram „flower power” si apoi rock: Slayer, Sepultura, Metallica.

La „Tonitza” te-ai indragostit prima oara?

Da, la 15 ani. Eu eram a IX-a, el a XII-a. A fost o drama, pentru ca a terminat liceul si viata se termina in acel moment (n.n. – zambeste). Atunci cand m-am indragostit, el nu stia, apoi mi-am dat seama ca nici el nu era foarte departe de un interes crescut pentru mine. Abia intr-a zecea, la final, am fost impreuna, pentru ca m-a cautat dupa ce terminase liceul, sa iesim la o cafea. Ne-am despartit in 1996. Drumurile noastre s-au dus in directii diferite. Eu, de cand am intrat in Antena, am fost foarte orientata pe cariera, pe ce am de facut aici… Dar stii cum e cu iubirile de liceu, ramane prima iubire serioasa. Si am ramas prieteni. Anul asta s-a casatorit, i-am urat si eu „Casa de piatra”.

Te-ai surprins cautand in iubitii pe care i-ai avut ulterior ceva din prima ta dragoste?

Nu. Atunci cand ma indragostesc, ma indragostesc de om, de comunicarea cu el. Iar daca vrei sa ma faci sa-ti vorbesc despre iubitul meu de acum sa stii ca n-o s-o fac, pentru ca eu cred ca relatia mea sentimentala nu ar trebui sa intereseze pe nimeni, cu exceptia noastra, a mea si a lui. Sunt intamplari si evenimente pe care vreau sa le pastrez pentru mine.

Ai pozat, nu de mult, imbracata intr-o rochie de mireasa.

Era vorba de o campanie umanitara cu Fundatia „Mereu aproape”, unde sunt presedinte. Nu era vorba de nicio pregatire de ceva.

Dar ai fost genul de fetita care se visa printesa sau mireasa?

Am fost eficienta de mica, nu aveam camasi de noapte sa zic ca-s mireasa, printesa. Eram lider! Aveam un frate mai mare si atunci eram oarecum baietoasa. Nu m-am visat printesa sau mireasa niciodata.

Dar crezi in casatorie?

Eu cred in casatorie si cred ca devine imperios necesara atunci cand apare un copil, pentru ca el are nevoie de aceasta stabilitate si sansa de pornire. Si mai cred ca oamenii ar trebui sa se bazeze in relatia pe care o au pe respect reciproc. Nu se mai inteleg, cu atat mai mult copilul nu trebuie sa simta. Mai departe, fiecare hotaraste daca vrea sau nu sa faca un act. Dar nu cred ca el defineste un cuplu. Casatoria e importanta, e o institutie pe care poti baza niste lucruri, dar nu cred ca ea trebuie fortata in vreun fel sau ca e un lucru obligatoriu pentru cineva.

Ce faci cand iti termini treaba la TV?

Pot sa socotesc Fundatia „Mereu Aproape” si Intact Media Academy timpul meu liber? Asta fac in timpul meu liber. Nu le pot considera serviciu, asa cum nici Antena nu o pot considera serviciu, ma definesc lucrurile astea. La Academie incepem inscrierile pe site pentru urmatoarea serie, la cele patru sectiuni. Nu ma simt obosita, chiar daca 12 ore ma ocup de asta. Sigur ca ai si timp liber in care, ca orice om normal, te duci la film, la teatru, citesti, stai in gradina, pentru ca am o gradina pe care o ador, mai pun o floare, mai pun capsuni. Am tot felul de pomi, plante si vietati. Catei. Am in padock-ul din zona de curte trei catei mari, maidanezi, pe care i-am crescut de pui, iar in gradina pe Cin, catelul primit de la „Acces Direct”, acum doi ani, si pe Toto, o soricarita care a venit la noi de undeva, muscata, cu pui cu tot.

E adevarat ca te simti atrasa de Kabbalah?

Sunt foarte buna prietena cu Thea Haimovich, cea care a adus bijuteriile Kabbalah in Romania, si am fost si imaginea primei colectii, bineinteles, in beneficiul Fundatiei „Mereu Aproape”. Kabbalah este, atat cat stiu, acea religie care-ti vorbeste despre o relatie cu Dumnezeu in care stai drept in fata lui Dumnezeu, nu in genunchi. Tu trebuie sa-i povestesti tot timpul si sa-l faci sa-si intoarca fata catre tine. Nu te gandi ca eu cred in altceva, sunt mai degraba interesata, nu practicanta de Kabbalah, asa cum am fost interesata si de budism, si de ideea de a nu face rau niciunei fiinte. Asadar, ea m-a indrumat sa inteleg niste lucruri si atat. Nu e vorba de schimbarea religiei sau de altceva.

Ai absolvit Psihologia. De ce n-ai profesat?

Crezi ca as fi avut timp sa-mi deschid un cabinet si sa fiu psihoterapeut? Mi-ar fi placut foarte mult si inca cochetez cu ideea. Am si un dar pe care cred ca l-am mostenit de la tata. Deschid omul. Eu sunt si foarte discreta, nu barfesc… Imi place sa inteleg cum e omul si, la un moment dat, as putea s-o fac ca si meserie. Si as face-o cu succes. Sentimentul ca te ajut sa-ti pui ordine in viata imi place. Dar e o meserie de sine statatoare, care-ti ocupa tot timpul.

5 secrete

Iubeste diamantele si smaraldele

„Imi plac foarte mult diamantele. Si smaraldele. Fie ca sunt primite cadou, fie ca sunt cumparate de mine de aici sau din America. Le iubesc pe toate. Pe asta de la gat l-am primit de ziua mea, e un covrigel de la Razvan Ciobanu”.

Mananca haotic, dar nu se ingrasa

„Mananc de cele mai multe ori o data pe zi, dupa ora 23.00, cand ajung acasa. Si mananc cu paine! Imi place foarte tare si ciocolata. N-apuc sa ma duc la sala si nu se vede. Inca”.

Are un dressing numai pentru pantofi

„Le-am numarat o data, erau cateva zeci de perechi. La pantofi nu spun niciodata nu. Sunt pasionata de pantofi: Loboutin, Jimmy Choo, Balmain. Si imi plac doar „piese”, editii limitate”.

Isi bea cafeaua de dimineata cu mama

„Singurul meu tabiet: cafeaua de dimineata, cu mama, in gradina. Citim presa, vorbim de ce ceea ce se intampla”.

Fumeaza. Cu patos

„M-am lasat si m-am reapucat de fumat de multe ori. Ultima data m-a tinut trei ani. Daca zic „de maine nu mai fumez”, din ziua urmatoare nu mai pun tigara in gura”. Acum, fumeaza din nou. Cu patos.