Munira Abdulla se afla în comă de nu mai puțin de 27 de ani, dar ceva niraculos s-a întâmplat în acea zi: femeie din Emiratele Arabe Unite s-a trezit brusc! Pentru că i-a auzit vocea fiului ei!
Femeia intrase în comă în anul 1991, după ce a suferit un grav accident rutier, fiind lovită de un autobuz școlar. Oman, fiul ei, avea atunci patru ani, iar mama sa, 32. Cei doi se aflau în mașina unui unchi când s-a întâmplat nenorocirea. Munira Abdulla s-a aruncat asupra fiului său, pentru a-l proteja, atunci când autobuzul a lovit autoturismul, scrie Daily Mail, citat de stirileprotv.ro.
A ajuns la o clinică din Londra, iar medicii au anunțat familia că femeia e în stare vegetativă. În aprilie 2017, prințul moștenitor din Abu Dhabi a auzit de cazul ei și a decis să o ajute.
„N-am renunțat la ea, pentru că mereu am simțit că într-o zi se va trezi. Aveam patru ani când a avut loc accidentul. Mama mea stătea cu mine pe bancheta din spate. Când a văzut autobuzul venind spre noi, m-a protejat îmbrățișându-mă. Pentru mine, mama mea era ca aurul: cu cât trecea mai mult timp, cu atât era mai valoroasă. N-am regretat niciodată. Cred că, datorită susținerii mele, Dumnezeu m-a salvat de probleme mai mari”, a spus Omar, pentru The National.
Munira Abdulla a fost transferată la o clinică din Germania, unde a fost supusă unor operații care să-i repare mușchii. Un an mai târziu, a început să scoată niște zgomote ciudate, iar după trei zile și-a strigat fiul pe nume.
„Când le-am spus medicilor că sper să vorbească din nou, mi-au spus că am o imaginație bogată și că încearcă doar să-i îmbunătățească calitatea vieții. Avusesem o neînțelegere în camera de spital și ea a simțit că sunt în pericol, ceea ce i-a cauzat un șoc. Scotea sunete ciudate și am început să chem medicii să o examineze, iar ei au spus că e normal. Trei zile mai târziu m-am trezit când cineva mă striga pe nume. Era ea! Mă striga pe nume. Nu mai puteam de bucurie. Ani la rând am visat la acest moment. Numele meu e primul lucru pe care l-a spus”, a mărturisit Omar.
„Acum ne spune când simte durere și putem purta conversații, dacă o interesează subiectul. Uneori mă trezește să spunem rugăciuni împreună. Îmi spune o temă și după ce încep, continuă ea rugăciunea. Am decis să vorbesc despre povestea ei pentru ca oamenii să nu își piardă speranța în cei dragi. Nu îi considerați morți când sunt în starea aceasta. În toți acești ani, doctorii mi-au spus că e o cauză pierdută, că nu mai are rost să continuăm tratamentul, dar de câte ori aveam dubii m-am pus în locul ei și am încercat să fac tot ce pot ca ea să se simtă mai bine”, a încheiat băiatul femeii.