SFARSIT. Marele artist a trecut la 77 de ani in „lumea umbrelor” Neobisnuit. Un destin aparte, o cariera unica, astfel poate fi descrisa, pe scurt, viata unuia dintre cei mai cunoscuti actori romani, dar care s-a dovedit, mai mult ca sigur, si cel mai enigmatic dintre toti Bogdan Tiberiu Iacob Ilarion Ciobanu s-a stins din viata ieri dimineata, la 77 de ani, din cauza unui cancer faringian de care suferea de mai multa vreme. Probabil ca numai un monstru sacru de talia lui Amza Pellea ii poate sta alaturi in ceea ce priveste cariera cinematografica, prin numar de roluri si ca importanta a acestora, de la dacul Gerula ori comisarul comunist din filmele lui Nicolaescu la carmaciul Gherasim din „Toate panzele sus” sau la Traian Brad din seria ardelenilor lui Dan Pita. Cu toate acestea, Ciobanu a ramas un personaj straniu si misterios, in felul lui. E singurul mare artist roman care nu a jucat niciodata teatru, ci numai film, din acest motiv cartea sa de munca aflandu-se la studioul de film documentar „Alexandru Sahia”, unde a lucrat o viata sotia sa, Marion, si unde a colaborat in cateva randuri si actorul. Regizorul Sergiu Nicolaescu explica, pentru Cancan, la un moment dat, acest mister prin aceea ca „Ilarion a fost racolat de mine de pe terenul de rugby si facut actor, nu se simtea, deci, in largul lui in teatru”. Urmarit, intre altele, de Securitate, care ii daduse un nume de cod foarte neuzual, „Cora”, dupa 1985 el s-a pensionat si si-a impus o neobisnuita lege a tacerii, refuzand interviurile in presa pana la moarte, spunand „Nu” aparitiilor mondene, dupa revolutie si lasandu-se foarte greu convins sa apara, de doua-trei ori, pe scena unor festivaluri. Se spune ca nici situatia sa materiala nu era dintre cele mai stralucite, din pacate. Ziarul Cancan a incercat timp de mai bine de un an sa ia un interviu marelui actor, dar acesta raspundea invariabil: „Draguta, lasa-ma sa ma gandesc o saptamana si suna-ma dupa aia, sa te refuz atunci!”. Nimeni dintre artistii contactati de noi de-a lungul timpului nu a putut explica atitudinea lui. Cunoscuta actrita Tania Filip, care a jucat alaturi de Ilarion in seria ardelenilor, spune ca acesta era extrem de singuratic si de discret inca de atunci. „O singura data l-am vazut debordand de fericire, atunci cand, in timpul filmarilor la „Pruncul, petrolul si ardelenii” s-a nascut fiul sau, Ioachim. In rest, era tacut si inchis in el!”. Faptul ca a fost cel mai singuratic dintre toti nu e, desigur, o scuza pentru ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, sa evoce rolurile dramatice ale actorului „de pe scena” si sa regrete ca, dupa revolutie, „prezentele sale pe scena s-au diminuat”. S-ar fi cerut macar o corecta informare asupra carierei marelui disparut, care nu a jucat in piese de teatru. Daca viata sa a fost invaluita in mister, nici moartea nu face exceptie: familia sa a anuntat, ieri, ca ultima dorinta a artistului a fost sa nu fie dezvaluite nici locul, nici momentul in care va avea loc inmormantarea, probabil o premiera absoluta in lumea artistilor si nu numai.