S-a întâmplat înainte să-i moară soţia! Puţini au ştiut asta despre Alex Dima

A renunţat la teologie de dragul jurnalismului, dar a rămas acelaşi om spiritual şi continuă să respecte tradiţiile religioase. Îşi face semnul crucii de fiecare dată când se aşază la masă, la fel şi fiica lui, Sara, pe care a educat-o în acelaşi mediu.

„De la bunica am învăţat să fiu tot timpul vesel. Şi să iau greutăţile sau orice mi se întâmplă în viaţă, ca pe un dat şi să nu te lupţi foarte mult cu ele şi să treci peste şi să mergi mai departe. De altfel de acolo mi se trage. Eu întotdeauna spun că în materialele mele întotdeauna cu un ochi râzi şi cu un ochi plângi”, a declarat Alex Dima într-un interviu pentru Europa FM.

Alex Dima şi-a pierdut soţi în urmă cu mai mulţi ani şi a fost nevoit să-şi crească singur fiica. Recent, a avut puterea să vorbească despre tragedia prin care a trecut şi care l-a marcat profund.

„În 2009, am făcut un material la New York cu prinţesa Marina Sturza, care are un centru de îngrijire paliativă pentru bolnavii de cancer, Hospice Casa Speranţei de la Braşov. Şi îmi aduc aminte foarte bine cum insistam să o cunosc, să înţeleg ce o determină să facă ceea ce face, să lucreze cu bolnavii de cancer în fază terminală.

De la bunica am învăţat să fiu tot timpul vesel. Şi să iau greutăţile sau orice mi se întâmplă în viaţă, ca pe un dat şi să nu te lupţi foarte mult cu ele şi să treci peste şi să mergi mai departe. De altfel de acolo mi se trage. Eu întotdeauna spun că în materialele mele întotdeauna cu un ochi râzi şi cu un ochi plângi”, povesteşte Alex Dima.

”Preoţia nu este o meserie, este o misiune.[…]Preoţia este foc. Trebuie să fii sarea Pământului şi lumina lumii. Trebuie să fii preot 25 de ore din 24. Şi eu m-am speriat de misiunea asta la un moment dat. M-am temut că aş putea la un moment dat să nu fac faţă”, apreciază jurnalistul, în emisiunea La Radio cu Andreea Esca.