S-a aflat SECRETUL! Fondatorul Fabricii „Pionierul”, acuzat de crime teribile: „Ii inchideau in case si ii ardeau de vii!”

Fosta Fabrica Pionierul, care din urma cu doua nopti a devenit „Fabrica mortii”, are o istorie zbuciumata, cunoscuta, realmente, de foarte putine persoane.

CANCAN.ro a patruns in arhivele Bibliotecii Nationale si devoaleaza azi o poveste cutremuratoare, veche de 100 de ani!

Inca de la infiintare, proprietarul „Pionierului” (pe atunci fabrica purta alt nume) a fost Nicola Prodanof, un industrias instarit cu origini bulgaresti, pe care l-am gasit ca fiind stabilit, la inceputul secolului trecut, in judetul Tulcea.

Pornind pe acest fir, CANCAN.ro a descoperit in „Analele Dobrogei” (de la 1920) o mentiune in care Nicola Prodanof apare, alaturi de alti conationali, ca facand parte din „comitete speciale de distrugere” ale localitatilor romanesti din zona de sud-est a tarii in timpul Primului Razboi Mondial:

„ (…) Intre 1916-1918, armata bulgara, navalind in judetul Tulcea, a dat peste numerosi conationali, cari i-au facut o buna primire si cari i-au servit chiar de mentori si calauze la organizarea jafurilor si distrugerilor. (…) La Tulcea, comitetul era prezidat de colonelul Cobagief si, sub indemnul bulgarilor tulceni, printre care si Nicola Prodanof, a distrus si devastat 669 de proprietati romanesti in afara de monumentele si cladirile publice (…) Satele romanesti au fost dearandul rase din temelii. (…)„

Atrocitatile la care Prodanof ar fi „pus umarul” au fost revoltatoare: „siluiri de copile de 7 ani si de batrane de 90; 205 insi torturati pentru a fi jefuiti; 112 omorati in batai; 1484 deportati in Bulgaria, dintre cari vreo 500 nu s-au mai intors; parinti impuscati; preoti batjocoriti, schingiuiti si ucisi (…)” Ironia sortii, printre crimele comise atunci se pomeneste si arderea de vii a unor oameni: „Bolnavi si paralitici, din satele romanesti, erau inchisi in casele lor si arsi de vii cu case cu tot!”

Prodanof scapa insa de orice fel de acuzatie, iar reputatul istoric Constantin C. Giurescu scria in lucrarea sa, „Istoria Bucurestilor – Din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre” ca, in aceeasi perioada (1916-1918), „Se infiinteaza intreprinderi de textile si pielarie; in aceasta din urma ramura sint de mentionat fabricile Grigore Alexandrescu si Prodanof, ambele in partea de sud-est a orasului, linga Dimbovita”.

Asadar, Prodanof paraseste Tulcea, ca sa stearga cumva faradelegile la care participase, si infiinteaza fabrica de incaltaminte de pe strada Tabacarilor din Capitala, care, dupa 1944, avea sa fie una dintre „perlele” socialismului salbatic instalat in Romania de catre comunisti.

In anii interbelici, Fabrica – denumita initial „Tabacaria Nationala”, apoi „Bourul” – se dezvolta si devine renumita in intreaga Europa. Averea familiei Prodanof creste uluitor, asa incat aceasta detinea multe imobile importante din Capitala, revendicate si azi de catre mostenitori.

Primele semne ale prigonirii lui Prodanof

Dupa Al Doilea Razboi Mondial, noul regim comunist incepe „prigoana” impotriva bogatasilor. Intre timp, Fabrica „Bourul” primeste alt nume: Talpa.

Gazeta proletariatului vremii, „Scanteia” da tonul revoltei impotriva proprietarilor.

Un articol publicat in decembrie 1944 sub titlul „De ce nu au foc in soba muncitorii dela Talpa” constata ca „Patronii dela fabrica Talpa nu au avut grija sa comande din timp lemnele necesare aprovizionarii celor 400 de salariati ai lor. In luna septembrie, Comitetul de fabrica a facut o comanda pentru 40.000 kg brichete, de acord cu directorul general Christu Prodanof.

Unul dintre coproprietarii soc. Talpa, Vasile Prodanof, auzind despre aceasta comanda, a anulat-o, improscand totodata pe muncitori cu tot felul de insulte si injuraturi. Vasile Prodanof, de altfel, nu este la prima sa manifestarea de acest fel. 400 de muncitori si functionari au ramas insa, din aceasta cauza, fara combustibil (…) Ei nu vor putea da randament suficient in munca lor. Si este vorba de o intreprindere care lucreaza pentru armata.

Lucrul acesta, cum se vede, nu preocupa insa pe patronii dela Talpa. Ei au stiut sa-si creeze profituri uriase prin metodele de oprimare caracteristice regimului legionar doborit. Muncitorii si functionarii dela Talpa, uniti si sprijiniti puternic de sindicate, nu se vor mai lasa insa asupriti si batjocoriti”.

Intr-un fel sau altul, acesta era un semnal ca se urmareste suprimarea proprietarilor de drept si nationalizarea Fabricii.

Constientizand ca ar putea fi intemnitat si deposedat de intreaga avere, Nicola Prodanof fuge la Zurich, in 1949, cu sotia lui sub pretextul ca are nevoie de o operatie la ochi.

De altfel, ulterior, industriasul avea sa se stinga din viata in Elvetia, in timp ce comunistii pun stapanire asupra tuturor bunurilor lasate in urma sa.

Ceilalti membri ai familiei, ramasi in tara, sunt evacuati din casa (actualul imobil in care se afla Consulatul Rusiei la Bucuresti) si fie sfarsesc pe drumuri, fie in inchisorile comuniste.

_______________________

CITESTE SI:

Povestea infricosatoare a ultimului calau! Cum ii tortura sangerosul Gavril Buzatu pe talhari

Ciudateniile marilor scriitori: se inecau in alcool si luau parte la orgii ca sa-si gaseasca inspiratia!

Povestea care a inlacrimat Romania in urma cu 80 de ani! Cum au fost “arestati” patru bebelusi gemeni nascuti de o mama-eroina

_______________________

Comunistii se mandreau cu fabrica Talpa

Ziarul „Scanteia” scria, dupa indepartarea proprietarilor, ca „La fabrica Talpa, in sala de festivitati, 480 de muncitoare, muncitori, ingineri, functionari si tehnicieni s-au adunat pentru a-si da votul celor mai buni si mai harnici salariati.

La ora 2 dupa amiaza, cu acea punctualitate care caracterizeaza pe oamenii fabricilor, la masa acoperita cu panza rosie se instaleaza prezidium-ul ales de cei prezenti cu furtunoase ovatii.

(…) Se canta Internationala si apoi ia cuvantul tovarasul Ponoava. El a rugat pe tovarasul Topardel Radu sa dea raportul de activitate. Raportul este plin de realizari (…)”.

Pana in 1950, fabrica Talpa intra efectiv in posesia comunistilor, care notau (in luna septembrie a acelui an) „eforturile facute pentru a asigura conditii cat mai bune de lucru muncitorilor”: „La sectia vegetale, s-au instalat noi calorifere, s-au pus geamuri noi si s-a amenajat o noua camera pentru baie. In felul acesta, muncitorii nu vor mai fi nevoiti sa treaca in alta sectie pentru a face baie.

Deasemeni s-a mai construit o camera din zid in locul vechii magazii de scanduri unde se afla transformatorul electric al uzinei (…)”.

Nu dupa multa vreme, „Talpa” isi schimba numele in „Pionierul” si cunoaste o extindere a „procesului tehnologic”, astfel incat devine „perla” socialismului de la Bucuresti, iar produsele de aici au mare cautare.

In 1969, „Pionierul” ajunge sa fabrice inclusiv pantofi sport Adidas, acestia fiind o marfa selecta pe atunci pana si in Vest. In acei ani, peste 8.000 de oameni lucrau pe cea mai importanta platforma a industriei de incaltaminte din Romania, insusi Nicolae Ceausescu facand vizite la aceasta fabrica.

Dupa Revolutie insa, „Pionierul” isi pierde din stralucire si, in ciuda faptului ca e integrata intr-un proces de privatizare, isi restrange usor, usor activitatea pana in momentul in care i se pune lacat pe porti.

Fabrica ajunge asadar in ruina, iar halele de altadata sunt inchiriate devenind acum depozite sau cluburi obscure de noapte, asa cum s-a intamplat si in cazul „Colectiv”.