Românul Radu Frențiu trăiește în Bali, dar poartă pieptar și cojoc din Țara Beiușului

Românul Radu Frențiu are o poveste lungă și interesantăă.  S-a stabilit în Indonezia, însă, conform Libertatea.ro, nu și-a uitat niciodată rădăcinile. A dus portul popular românesc la 12 000 de kilometri distanță. Născut în Beiuș, județul Bihor, Radu Frențiu nu se desparte de costumele moștenite de la părinți și bunici. Pentru el, acesta sunt ”sacre”.

Anul trecut, celebra casă de modă Dior a copiat cojocul binșenesc, o piesă de îmbrăcăminte reprezentativă din localitatea sa natală, iar Radu Frențiu a fost scandalizat atunci când a descoperit cojocul într-un magazin din… Singapore. Era vândut pentru prețul de 35.ooo de dolari. Această dezvăluire făcută de român a spart în bucăți mitul imaginii perfecte Dior.

Radu Frențiu iubește portul popular românesc, convingându-și soția de origine asiatică și fetițele să poarte obiecte vestimentare tradiționale. Are 41 de ani și a plecat către Indonezia acum 20 de ani, cu doar 130 de dolari în buzunar.

A pornit, cum se spune, de jos. A lucrat într-o parcare, acolo unde și dormea, a fost recepționer la un hotel, a urcat în ierarhie, muncind asiduu, până a ajuns manager. Experiența dobândită în SUA l-a ajutat atunci când a ajuns în Indonezia, conducând și acum un hotel.

Cojocul binșenesc, simbol al Țării Beiușului

”Dacă vorbim despre Țara Beiușului, primul lucru care cu siguranță ne vine în minte, este cojocul specific, martor al existenței noastre pe aceste meleaguri. Cel mai cunoscut simbol al Țării Beiușului, cojocul binșenesc-piesă de valoare inestimabilă, atât culturală cât și artistică, pentru Depresiunea Beiușului, dar și pentru întreaga țară, a revenit în forma lui originală, pe piele naturală de miel, pentru prima dată de la moartea renumitului meșter, originar din Remetea, Petru Lucan. După multe ore de muncă și strădanie, cojocul s-a materializat prin răbdarea și dăruirea unei doamne iubitoare de tradiții, care s-a dedicat brodării și ornamentării unei astfel de piese de prestigiu pentru zona noastră, pe pielea de miel pe care îl coseau și străbunii noștri.” (sursa: Facebook –  ”La Blouse romaine”)