Povestea lui Vitor Borba Ferreira Rivaldo este istoria clasică a fotbaliştilor brazilieni născuţi în favele şi care au cucerit lumea prin talentul său extraordinar.
Născut în Paulista, statul Pernambuco, pe 19 aprilie 1972, Rivaldo a avut parte de o copilărie plină de neajunsuri. Tatăl său, Romildo, a fost ucis într-un accident rutier în 1989 şi el a suferit de malnutriţie, din cauza căreia şi-a pierdut câţiva dinţi. Toate acestea nu l-au împiedicat, însă, să înceapă fotbalul într-un cadru mai organizat la Paulistano Futebol Clube.
În 1991, a plecat la Santa Cruz, apoi s-a mutat la Mogi Mirim, în a doua divizie din Brazilia. În 1993, ajunge la Corinthians, unde primeşte premiul destinat celui mai bun jucător al sezonului pe postul său din partea revistei Placar Magazine şi, totodată, debutează cu gol pentru naţionala Braziliei într-un meci amical cu Mexicul. În 1994, este transferat de Palmeiras, alături de care cucereşte un titlu naţional şi două campionate Paulista.
Povestea sa de succes începe cu adevărat în 1996. După ce a obţinut medalia de bronz cu naţionala Braziliei la Jocurile Olimpice de la Atlanta, Rivaldo ajunge în Europa la Deportivo La Coruna. A fost de ajuns un sezon în Spania, în care Super Depor s-a clasat pe locul trei şi Rivaldo a fost al patrulea marcator din Primera Division, cu 21 de reuşite în 41 de meciuri, pentru a-i convinge pe şefii Barcelonei că el este înlocuitorul ideal pentru Ronaldo, care plecase la Inter.
Barca a plătit pentru el patru miliarde de pesetas, echivalentul a 30 de milioane de euro astăzi. Impactul lui Rivaldo a fost uriaş: în 1998, catalanii au realizat dubla campionat-cupă şi au mai cucerit şi Supercupa Europei, iar brazilianul a fost al doilea marcator, cu 19 goluri în 34 de meciuri. Un an mai târziu, povestea se repetă: din nou, termină pe locul secund în topul marcatorilor, cu 24 de goluri, şi mai cucereşte titlul de campion. În plus, este recompensat de revista France Football cu Balonul de Aur, fiind considerat cel mai bun jucător din Europa în 1999.
Cei cinci ani petrecuţi pe Camp Nou i-au fost suficienţi pentru a deveni al cincilea cel mai bun marcator din istoria clubului, cu 130 de goluri în 235 de meciuri, în timp ce la naţionala Braziliei, a înscris de 35 de ori în 74 de selecţii.
Între timp, Rivaldo devenise un superstar şi în naţionala Braziliei: a cucerit Cupa Confederaţiilor, în 1997, şi Copa America, în 1999, unde a fost golgeterul competiţiei, cu cinci goluri, şi a fost desemnat jucătorul competiţiei. În plus, el a jucat şi o finală de Cupă Mondială, în 1998, pierdută în faţa Franţei cu 3-0.
Apogeul carierei l-a atins în 2002, în Japonia şi Coreea de Sud, când a cucerit titlul mondial cu Brazilia, după 2-0 în finala cu Germania. Imediat după turneul final, Rivaldo a fost transferat de AC Milan, alături de care a câştigat şi unicul trofeu major care îi mai lipsea din palmares, Champions League, în 2003, în urma unei finale decise la lovituri de departajare cu Juventus. După ce a mai luat o Cupă a Italiei şi Supercupa Europei cu Milan, Rivaldo s-a întors pentru scurt timp în Brazilia, la Cruzeiro, unde a fost împrumutat în 2004, iar în acelaşi an, a fost achiziţionat de Olympiakos Pireu, alături de care a câştigat trei titluri consecutive.
Rivaldo a evoluat pe patru continente şi s-a retras din activitatea de fotbalist la 42 de ani, în iulie 2015, după ce a jucat la Mogi Mirim chiar alături de fiul său, Rivaldinho.