Reconstituire Cancan: Cum au reusit micutii Ionut si Andrei sa strabata doi kilometri de “jungla”?

Muscat de caini. Sau sfasiat de caini. Sau mancat, potrivit declaratiilor tatalui. Atacat intr-un moment si in niste imprejurari pe care aproape nimeni nu le poate elucida. Cel putin deocamdata. Pentru ca a existat doar un martor: fratiorul lui, in varsta de 6 ani. Cum s-au scurs minutele si orele din acea teribila zi de 2 septembrie e greu de stabilit. O ancheta e inca in derulare, timp in care o lege contra maidanezilor a impartit Romania in doua.

Reporterii Cancan.ro au fost ieri, din nou, in zona in care cei doi copii s-au ratacit. Si, de oricate ori ai ajunge la marginea parcului, acolo unde o bucata rupta dintr-un gard desparte o lume normala si civilizata de un infern, nu-ti poti explica de ce Ionut si Andrei au renuntat la mirajul parcului, la culorile vii ale leaganelor, la iarba, la fantani, la gargarite si caluti de jucarie pentru a se “arunca” intr-o lume napadita de buruieni, de pamant afanat, de gunoaie, de rape, de tufisuri amenintatoare pline de fosnete ciudate. E atat de pustiu maidanul dintre Parcul Tei si zona clubului Bamboo , atat de infricosator, incat e prea putin probabil ca doi copii – fie ei si baietei cu talente de exploratori – sa fi gasit motive sa se joace acolo. E posibil, insa, sa se fi ratacit.

Potrivit declaratiilor bunicii, cu totii au ajuns in parc inainte de ora 10.00. Prima oprire, o bancuta de pe aleea principala, la distanta de aproximativ 800 de metri de locul de joaca pentru copii. Cel cu leagane, balansoare si gargarite viu colorate. Batrana povesteste ca i-a lasat pe copii sa se joace la fantana si ca s-a mutat, o data cu ei, cateva banci mai spre partea parcului pe unde se presupune ca micutii au iesit ulterior. Batrana sustine ca a realizat, la un moment dat, ca baieteii au disparut. Ce s-a intamplat din acel moment si pana in clipa in care Andrei, copilul cel mare, s-a intors la bunica se intinde pe parcursul a peste doua ore. Pentru ca serviciul de urgenta 112 a fost apelat la 12.20.

Cancan.ro a refacut, ieri, pas cu pas, traseul pe care Ionut si Andrei trebuie ca l-au strabatut in ziua fatidica. Este de presupus ca baietii ar fi iesit din raza vizuala a bunicii in aproximativ 500 de metri, acolo unde zona de joaca e “mascata” de ochii celor de pe alee de o constructie in forma de semicerc. E destul de ciudat ca baietii nu au ales sa se opreasca la leagane, la tobogan sau la celelalte “jucarii”, mult mai tentante pentru copii decat o spartura in gard, mascata la randul ei de un teren de fotbal imprejmuit de un gard inalt, de plasa. De fapt, panoul lipsa ( cu o latime de 1,m) putea fi observat doar daca ajungeai in imediata lui apropiere si intelegeai ca acolo e un soi de poarta catre…o alta lume.

Este posibil – daca bunica ori a atipit, ori a cazut adanc pe ganduri – ca baietii sa fi fost scapati din ochi mai multe minute, timp in care sa-si fi facut de cap si la locul de joaca. Si-apoi sa fi ajuns si pe iarba, langa gard, la zona aparatelor de sport. Si abia de acolo, avand unghiul potrivit, sa fi descoperit gaura din gard, iar curiozitatea sa-I impinga sa treaca dincolo.

Dar dincolo peisajul se schimba brusc. Gardul inalt de tabla e o granita, in adevaratul sens al cuvantului. Dincolo de mica lume a parcului cu care ei, copii, erau familiarizati, e o jungla. Ochiul cuprinde aproape un kilometru de teren parasit, asemanator unei gropi de gunoi. Prin pamantul afanat se amesteca bucati de haine, covoare rupte si murdare, cioburi, pet-uri, moloz, balarii crescute de-a valma. La dreapta e lacul, murdar si amenintator, dar inaccesibil din acel loc. In stanga, garduri de lemn, de beton ori de tabla, carpite, legate cu sarma.

Sunt curtile din spate ale proprietatilor de pe strada Polovragi si, mai apoi de pe strada Tuzla. In departare, pe directia de mers a copiiilor, se zaresc pe desupra copacilor, etajele superioare ale blocurilor de pe Tuzla.
Cu asemenea peisaj in fata, baietii de patru si sase ani aleg totusi sa nu se intoarca in mica si frumoasa lor lume. Dupa cateva sute de metri, drumul devine mai anevoios, balariile abia lasa vederii o poteca incerta.

Piciorul iti aluneca pe denivelerile formate din gunoaie, cartoane ori haine vechi, ierburile inalte de peste un metru te izbesc din toate directiile. De la inaltimea lor, copii n-ar fi avut cum sa vada capatul. Au intrat printre balarii ca intr-o padure miscatoare, cu soparle alunecoase si roiuri de muscultite si tantari, cu mirosuri si zgomote ciudate. Si totusi nu s-au intors.
La capatul a aproape doua sute de metri strabatuti prin padurea de balarii, terenul “se rupe”. O rapa cu o panta abrupta, de 45 de grade, pravaleste in vale bulgari de pamant, bolovani, crengi de copaci. Urme de foc, semn ca poate uneori zona e populata de o oamenii…noptii. Crengi sprijinite in forme ce-ar putea indica adaposturi pentru dormit.

In mod inexplicabil, a doua zi dupa cumplita moarte a lui Ionut, autoritatile au “defrisat” zona care acum pare virana. Pe atunci erau copaci, erau tufe, un crang indeajuns de des cat sa nu vezi la o suta de metri distanta. Au taiat copacii si i-au ars. Explicatia a fost “cautarea de probe”. In vreme ce probabil altele erau distruse.
E greu de imaginat cum Ionut, in varsta de patru ani si fratele lui mai mare, Andrei, in varsta de sase ani, au coborat rapa. Dar, dat fiind locul unde a fost gasit trupul neinsufletit al celui mic, au facut-o. Acolo, in hau, intr-un crang, pe un teren parasit – ce pe vremuri apartinea bazei sportive a ITB (RATB ), iar acum ii apartine “complexului rezidential Laguna Tei” o firma ce a vrut sa construiasca blocuri in zona, dar intre timp a dat faliment, un copil si-a gasit sfarsitul in imprejurari bizarre.

Judecand dupa locul unde a fost gasit trupul lui Ionut, copiii au mai parcurs inca 2-300 de metri. In sus, catre strada, se aflau cladirile dezafectate ale fostei baze sportive, in jurul unei curti asfaltate, imprejmuita cu un gard. De aici se presupune ca ar fi iesit cainii care au atacat. Dar care caini, potrivit matrorilor, nu erau infometati. Care nu aveau antecedente de agresivitate. Care nu aveau sange pe boturi sau pe labe. Doar pe blana unuia, o mica pata maronie ar fi putut, eventual, indica o urma de sange. Dar care, in imprejurari inca neelucidate, se presupune ca au atacat.

Nu se stie cum s-au derulat exact acele momente teribile. Singurele declaratii publice- ale bunicii – indica faptul ca baiatul cel mare a iesit urcand rapa, pana in strada Tuzla pe acolo, pe poarta fostei baze sportive, aflata in apropere de clubul bamboo. Poarta – care de obicei e incuiata, i-ar deschis-o un paznic. Si-apoi un barbat (acelasi ori poate altul) l-a fi dus inapoi in parc, la bunica, dar de data aceasta pe strada, prin cartier.

Din momentul “disparitiei” celor doi baieti si pana in clipa in care copilul s-a intors la bunica cu teribila veste, au trecut peste doua ore. Atunci a fost apelat serviciul de urgenta 112 si au inceput cautarile. La capatul carora s-a gasit un trup mic, insangerat. Care a lasat in urma prea multe lacrimi. S tot atatea semen de intrebare. (Malina Pana)

Declaratii contradictorii, personaje dubioase, reactii bizare. Ce nu se leaga in cazul lui Ionut, copilul sfasiat de caini?

Au trecut 16 zile de atunci, insa in loc ca circumstantele mortii micutului sa se lamureasca, s-au nascut tot mai multe semne de intrebare in acest caz…
Nu se stie cum, cei doi micuti, in varsta de 4, respectiv 6 ani, au parasit perimetrul parcului Tei, unde-i dusese bunica lor sa se joace, si au ajuns pe un teren viran.

Din nou, in conditii inca neelucidate, Ionut si-a gasit sfarsitul intr-un mod sangeros. “Doar talpile i-au ramas intregi, in rest si scapul si fata i-au fost smulse…”, a explicat, socat, medicul legist care l-a vazut.

Langa cadavrul sfartecat, politistii ajunsi in zona au gasit o haita de maidanezi. Unul, parca, murdar de sange. Potrivit procurorilor, acesta a fost de altfel singurul din cei 8 caini din zona de la care s-au ridicat proble ADN.

Autopsia si declaratiile fratelui sau mai mare, martor se pare la toata nenorocirea, au indreptat ancheta spre o concluzie pe cat de dureroasa, pe atat de contestata de tot mai multi: Ionut a sfarsit in coltii cainilor.

Multe teorii s-au nascut, in ultimele zile, in jurul mortii mezinului familiei Anghel. Astfel, in vreme ce reprezentantii asociatiei care avea in grija maidanezii considerati criminali spun ca micutul a fost ucis de un caine de lupte, politicianul C.V. Tudor sustine ca Ionut a fost violat si ucis de un pedofil. Niciuna din aceste doua teorii nu a fost inca probata, insa nici contestata de vreo concluzie a procurorilor.

Intre timp, insa, declaratiile parintilor si bunicii lui Ionut ridica tot mai multe semne de intrebare. In primul rand, unde au disparut cele doua personaje cu care s-a intalnit Andrei dupa ce a fugit de caini: portarul si barbatul care l-a dus la bunica lui, in parc.

Unde au disparut barbatii care l-au salvat pe Andrei? 

“Cand Andrei a ajuns la poarta, un portar i-a dat drumul. Dar el nu i-a spus ca mai are un frate in urma, ca poate se ducea inapoi si il salva pe Ionut…”, spunea bunica, la patru zile de la incident. Tot ea vorbeste si despre un “tanar inalt” care l-a adus pe Andrei in parc, atunci cand ea isi cauta disperata nepotii. “Sa aveti grija de copil, ca l-am gasit la Bamboo”, spune femeia ca i-ar fi zis barbatul, inainte de a se face nevazut.

Ciudat este ca, acelasi barbat, isi aminteste batrana, a mai precizat: “Daca nu deschidea portarul poarta, il mancau si pe el cainii”. Intrebarea care se pune e: daca Andrei nu spusese nimanui ca fratele lui fusese atacat de caini, cum de stia acest barbat ce a patit Ionut? Sa admitem, insa, ca Andrei i-a spus ca fratele lui fusese atacat de caini. In acest caz, de ce nu au sesizat Politia nici portarul, nici acest tanar?

Mai mult, de ce barbatul a refuzat sa mearga la Politie, in conditiile in care declaratia lui ar fi facut lumina in acest caz?

Andrei a avut reactia unui copil mai mare
 

Si reactia lui Andrei, atunci cand si-a revazut bunica, este ciudata. “Primele lui cuvinte au fost “Bunica, iti spun ceva, dar nu ma bati. Ionut gata, nu mai e, a murit! Cinci caini erau pe el, il tarau, am vazut eu, dar eu am scapat. L-am lasat si am fugit. Nu sunt de vina eu” Atat a putut sa spuna. Nu cunosteam parcul prea bine, nu s-a auzit nimic”, a povestit bunica a doua zi dupa nenorocire.

Cum si-a dat seama un copil de numai 6 ani ca fratele lui e deja mort? Un lucru e clar: Andrei este mai matur decat alti copii de varsta lui, sunt de parere specialistii. “Copilasul a stiut sa discearna intre bine si rau, a stiut sa incurajeze emotional intr-un moment in care e greu sa pui alti copii de varsta lui, ca sa faci comparatie, insa clar a dat dovada de multa maturitate. A inteles imediat ca fratele sau a murit, pentru ca, desi varsta e mica, constiinta morala I s-a dezvoltat.

Ce mi se pare interesant este ca Andrei, in momentul in care se spune ca si-a anuntat bunica ca fratele lui a fost ucis, a consolat-o pe femeie avand un puternic sentiment de culpabilitate, a stiut ca bunica se va simti vinovata de tragedie.

Ea fost inteleasa de copil, ca va pati ceva rau… Nu ma indoiesc ca cel mic isi va schimba declaratiile. Parintii lui sunt niste oameni foarte coerenti, si cred ca baiatul nu va povesti dezarticulat ce a vazut. Acum este normal sa fie traumatizat, sa aibe cosmaruri, insa familia este in general o resursa de renastere si impreuna pot depasi acest moment”, a explicat psihologul Hanibal Dumitrascu.

Neconcordante in declaratiile bunicii

O alta neconcordanta in declaratii este legata de relatia bunicii cu copiii ei. A doua zi dupa tragedie, batrana spunea: “Copiii au zis ca nu mi-l mai dau mie pe Andrei, ca sa am grija de el. Sunt suparati”. Doua zile mai tarziu, tot ea spunea: “Copiii nu am simtit ca ma invinovatesc pe mine deloc pentru ce s-a intamplat. Dimpotriva…”