Răzvan Ciobanu i-a cerut lui Cristi Pascu 200.000 lei daune morale pentru defăimare! Scandalul dintre cei doi

Răzvan Ciobanu, fostul creator de modă decedat într-un teribil accident în cea de-a doua zi de Paște a acestui an, avea probleme cu banii, situația sa financiară fiind una foarte grea. Printre altele, el îi datora 2.000 de euro hair-stylistului Cristi Pascu, ceea ce a dus la un scandal încheiat în sala de judecată.

Pentru că Cristi Pascu a vorbit la televiziune despre datoriile lui Răzvan Ciobanu, designerul l-a acționat în judecată, cerând despăgubiri morale în valoare de 200.000 lei. Cristi Pascu declarase că Răzvan Ciobanu îi ceruse 20.000 de euro, numai că l-a împrumutat cu doar 2.000 de euro, bani pe care nu i-a mai primit înapoi.

”Nu mi-am pus problema, el făcea 2.000 euro la o singură rochie. În clipa în care m-am căsătorit am crezut că poate să-i fac soției mele rochia de mireasă în contul celor 2.000 euro împrumutați. M-a tărăgănat o lună și mi-a zis să mă duc în altă parte că nu este inspirat. Este cunoscut în oraș că el a împrumutat bani și de la alte persoane”, spunea Pascu la vremea respectivă.

Răzvan Ciobanu l-a dat în judecată pe Cristi Pascu

Considerându-se defăimat, Răzvan Ciobanu l-a dat în judecată pe Pascu, cerâând daune morale în valoare de 200.000 de lei.

”Considerându-se vătămat prin afirmațiile menționate anterior, reclamantul Ciobanu Răzvan Mihăiță a formulat prezenta cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Pascu Cristian Gabriel, solicitând instanței să constate încălcarea dreptului la onoare, demnitate, imagine, reputație, probitate profesională și viață privată, obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale, precum și la publicarea hotărârii judecătorești în cauă într-un ziar de publicație centrală pe cheltuiala sa, cu cheltuieli de judecată”, se arată în chemarea în judecată.

Instanța a decis, totuși, că din probele administrate… nu rezultă prejudiciu.

”Admiterea acesteia ar implica o atingere adusă libertății de exprimare a pârâtului, o ingerință lipsită de necesitate într-o societate democratică, în condițiile în care informațiile transmise au vizat inclusiv persoana pârâtului, având o bază factuală, iar reclamantul reprezintă un om public, motiv pentru care mai multe publicații, în încercarea de a atrage atenția publicului și de a forma o dezbatere publică, au difuzat în mai multe rânduri afrimațiile pârâtului, iar în plan secundar, pentru accea că din probele dosarului nu rezultă un prejudiciu real și concret”, a fost motivarea instanței.