Primul interviu al fiicei după moartea lui Răzvan Theodorescu. Cel dintâi Crăciun fără celebrul ei tată: “Este mereu în sufletul meu. În casă…”

La 10 luni după moartea lui Răzvan Theodorescu, Ilinca Roxana, fiica regretatului academician, și-a deschis sufletul, în exclusivitate, pentru CANCAN.RO. În prezent angajată la Teatrul Național București (TNB), femeia ne-a mărturisit că sărbătorile nu vor mai fi la fel fără tatăl ei, pe care l-a iubit enorm. Recunoaște, totodată, faptul că îl va purta în suflet pentru totdeauna.

Răzvan Theodorescu a murit pe 6 februarie 2023 la Spitalul Floreasca din Capitală. Avea 83 de ani. A lăsat în urmă o familie îndurerată, care nu-l va uita niciodată. Ilinca-Roxana, fiica marelui istoric, încă acuză șocul pierderii părintelui său, de care își aduce aminte, de fiecare dată, cu plăcere. Cum erau sărbătorile în familia fostului ministru, ce cadouri obișnuia să facă acesta, dar și ce meserie ar fi trebuit, de fapt, să îmbrățișeze, aflați în rândurile următoare.

CANCAN.RO vă prezintă, în exclusivitate, un interviu de colecție cu Ilinca Roxana Theodorescu, fiica reputatului academician.

Va fi primul Crăciun fără tatăl dumneavoastră. Cum rezistați?

– Mă încearcă un sentiment de tristețe, ce poate să fie? Nu pot să cred că s-au împlinit zece luni de când el nu mai este. Oricum el se află în sufletul meu, e ceva care rămâne toată viața, mai ales că și semănăm foarte bine, și fizic și mental. Mă regăsesc mult în ce făcea și ce zicea el. De aia mă și tund scurt…

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

Și să mori e SCUMP în Cluj-Napoca. Cu cât se vinde un loc...

Cum erau sărbătorile cu dânsul alături?

– Foarte frumoase, el era foarte mămos ca să zic așa, iubitor. Când eram mică, am avut un frate, dar, din păcate, nici el nu mai este, ne pregătea Crăciunul, ne făcea bradul. Nu venea Moș Crăciun, dar ne lăsa cadouri sub brad și noi mergeam cu bunica din partea lui la Cinema Volga, care acum nu mai este. Când noi eram la film, mama și tata organizau Crăciunul și petreceam frumos. Vorbeam, glumeam…

(VEZI AICI: MĂRTURISIREA TULBURĂTOARE A LUI RĂZVAN THEODORESCU, DESPRE MOMENTUL PIERDERII FIULUI SĂU: ”DUMNEZEU M-A PEDEPSIT PENTRU UNELE PĂCATE!”)

“Nici nu vreau să mă gândesc cum va fi acest Crăciun fără el”

Cadouri?

– Îi făceam cadouri figurine de pluș, jucării… Și el tot așa, îmi oferea cadouri sentimentale, să le țin -minte. Jucării, păpuși…

Cum va fi acest Crăciun?

– Nici nu vreau să mă gândesc. Mă duc la niște prieteni care sunt ca a doua mea familie, voi sta cu ei și tata va fi mereu în sufletul meu.

Ați fi dorit să-i transmiteți ceva, dar nu ați mai apucat?

– Nu. Vorbeam mereu, eram tot timpul cu el, am stat cu el până în ultima clipă. Și, oricum, când a avut loc sfârșitul a fost intubat, ventilat mecanic… L-am păstrat în minte așa cum îl știam.

Ar fi trebuit să fie medic. “I s-a făcut rău și…”

Povestiți-ne un moment emoționant pe care l-ați trăit alături de dânsul.

– Toate au fost. Mi-a fost și profesor, și rector, și ministru. Venea la teatru și ținea conferințe de presă, se strâmba puțin la mine, îmi făcea semne din nas, din buze… era o relație foarte frumoasă.

Cum v-a fost ca profesor?

– Mie nu mi-a plăcut istoria, din cauza altui profesor din școală care mi-a zis că dacă tatăl meu e profesor de istorie, mie trebuie să-mi placă istoria. Și nu mi-a plăcut niciodată, drept pentru care licența mi-am făcut-o despre basm și am făcut și un masterat la Facultatea de Litere, de studii iudaice. Și după ce am terminat am scris o lucrare despre bancuri evreiești pe care am și publicat-o. Deci a fost ceva… să nu fie cu istorie. Tata nu a avut ce să facă. Era personalitatea mea. Nu m-a certat niciodată, nu am avut probleme de genul. Fiecare cu treaba lui. Să vă povestesc ceva.

(NU RATA: ACADEMICIANUL RĂZVAN THEODORESCU A RETRĂIT VREMURILE ÎN CARE TRONA CEAUȘESCU: „ACEL PRIMITIV AVEA UNELE INIȚIATIVE INTERESANTE”)

Vă rog.

– El trebuia să facă medicină, toți bărbații din familia lui făcuseră medicină. La un moment dat, s-a dus să vadă cu niște colegi de-ai lui un film alb-negru în care li se smulgeau unor femei cercei din ureche. Deci curgea ceva negru și lui i s-a făcut rău. Și colegii l-au dus pe brațe acasă la mama lui și i-au zis că nu trebuie să facă medicină pentru că i se face rău. Și a făcut istorie. Oricum el istorie voia să facă. A mai făcut și Arheologia…

Cât de des mergeți la cimitir?

– Destul de des. O dată, de două ori pe lună… Dar oricum îl am în sufletul meu, am în casă poze cu el peste tot, adică nu simt că nu mai este. În sufletul meu e permanent.

Cine a fost Răzvan Theodorescu

Răzvan Theodorescu (22 mai 1939 – 6 februarie 2023) a fost un cunoscut istoric de artă și politician român, membru titular al Academiei Române (din 2000) și vicepreședinte al acesteia. A fost, totodată, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR) și membru a două academii din sud-estul Europei (albaneză și macedoneană).

De asemenea, Răzvan Theodorescu a fost laureat al Premiului Herder (1993) și a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Comandor. A fost și primul preşedinte al Radioteleviziunii Române imediat după Revoluţie, după care a activat în cadrul Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA). A fost inclusiv senator din partea PSD în legislatura 2000-2004 și ministru al Culturii.

Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la [email protected], să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.