Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, dezvăluiri despre Unirea de la 1918: ”Un popor are nevoie să fie ghidat!”

Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, este invitat în cadrul podcastului „Altceva cu Adrian Artene”. Ediția specială va fi urmărită integral, joi, 1 decembrie, de la ora 12:30, pe canalul de YouTube dedicat.

Ioan Aurel Pop este un istoric român, profesor universitar și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, dar și membru titular și președinte al Academiei Române. A fost profesor asociat la Universitatea din Pittsburgh (1991-1992) și profesor invitat la INALCO Paris (1998), Universitatea din Trento (2001) și Universitatea Ca’Foscari din Veneția (2003-2008).

Invitat în cadrul podcastului, academicianul a făcut o serie de mențiuni pe marginea unor subiecte pline de însemnătate pentru poporul român. Ioan Aurel Pop a vorbit despre secolul XVIII, cunoscut în spațiul românesc drept „secolul fanariot,  în care a spus care a fost rolul episcopului greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraș, Inocențiu Micu-Klein în istoria țării noastre.

„Românii nu erau obișnuiți cu o conducere laică și dacă ne uităm în trecut, așa a fost mereu pentru că nu am avut altă soluție. În secolul XVIII, un luptător pentru drepturile politice naționale a fost Inocențiu Micu-Klein, un greco-catolic, dar care era destul de bizantin în credința lui și care a amenințat cu întoarcerea la ortodoxie și a și spus autorităților: «Noi n-avem de pierdut, dacă ne întoarcem la ortodoxie, că n-am câștigat nimic venind la voi». Și are o scrisoare celebră: «O vreau în mănăstirea mea pe care o fac aici la Blaj, pictură frumoasă, cum numai la Cozia și la Hurez se află» și cere zugravi pricepuți care să-l ajute. 

Inocențiu Micu-Klein s-a transformat din episcop, în luptător politic, alături de episcopi ortodoxi  după aceea. Au semnat actele fundamentale ale românilor, au mers mână în mână…

Supplex libellus, cel mai important memoriu al românilor din Ardeal, e semnat de doi episcopi.(…) A fost o unire în simțuri. Acolo, oamenii aceia, o sută de mii, câți or fi fost și care au venit care pe jos, care călare, care cu trenul, care cu căruțele, de la cei mai de jos, până la cei mai mari erau uniți în cuget și în simțiri. Nenorocirile care au fost în epocă nu le mai punem la socoteală, războiul știți că a fost teribil, au murit familii întregi, au rămas orfani de tați, de frați, femei singure cu o groază de copii și nenorociri foarte mari.”, a spus academicianul, în cadrul podcastului.

(CITEȘTE ȘI: Dezvăluirea neașteptată făcută de Daniel Buzdugan în podcast: ”Am aflat de ce m-am născut”)

„Un popor are nevoie să fie ghidat”

Tot în cadrul podcastului, academicianul a ținut să facă o comparație dintre războaiele de demult care au zdruncinat istoria României și cum era poporul român înainte și cum este în prezent.

„Războaiele aduc nenorociri foarte mari și nu trebuie dorite de nimeni, dar în urma războiului s-a produs acest act, nu din pricina războiului, poate că războiul a fost un factor favorizant, dar episoadele pe care le-am evocat de la Mihai Viteazu încoace, toate sunt trepte care au condus la momentul 1918 care n-a ieșit din neant”, a mai spus academicianul Ioan Aurel Pop, în cadrul podcastului.

„Aveau în față niște idealuri pe care o elită conștientă le punea, un popor are nevoie să fie ghidat. Ghidul, de obicei, e format din oameni și învățați, dar și care au înfipt în pământul țării un crez, au avere, fără avere nu se poate. Câtă vreme ai noștri au avut moșie și au fost stăpâni, țării i-a mers bine. Când a venit tulburarea asta cu otomanii, cu creșterea tributului și a altor obligații, toate astea au tulburat foarte mult existența noastră și ne-au învățat și proverbul acela: «Capul plecat, sabia nu-l taie»”.

Urmărește interviul integral cu acad. Ioan Aurel Pop doar pe canalul de YouTube Altceva cu Adrian Artene.