Povestea unui miracol de 100 de ani, care riscă să dispară

Multe lucruri s-au schimbat, de-a lungul timpului, în satul Chegea, care aparține de comuna Săcășeni, județul Satu Mare. Oamenii au îmbătrânit, tinerii s-au mutat la oraș, casele se dărâmă una câte una, dar un lucru a rămas ca  odinioară, deocamdată.  Ba chiar a devenit, în ultimii ani, simbol al locului și motiv de mândrie – plantația de peri pădureți, despre care sătenii spun că e cea mai mare din Europa. CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, vă prezintă povestea inedită a deja celebrilor pomi roditori. (VEZI ȘI: A LUCRAT LA CULES ÎN SPANIA, IAR ACUM… CÂŞTIGĂ MII DIN EURO DIN SCAIEŢI!)

Perii pădureți sunt acolo de când lumea, cel puțin așa îi știe până și cel mai bătrân locuitor din sat.

„Eu am 92 de ani și, de când mă știu, perii au fost tot acolo, mereu am avut peri pădureți pe pășunea din sat”, povestește Șimon Traian, unul din bătrânii din zonă.

Unele exemplare trec de 100 de ani

Plantația a intrat în atenția publică în ultimii 10 ani, după ce mai mulți oameni de știință de la Universitatea Babes Bolyai din Cluj au avut ocazia să o studieze, ei dând verdictul de cea mai mare plantație din Europa de acest gen. (CITEŞTE AICI: Mărturii şocante făcute de sportiva ”notată” cu 10 înaintea Nadiei. Cum a fost umilită o mare gimnastă a României după ce s-a retras! )

„Plantația de peri pădureți de la Chegea se întinde pe o suprafață de 180 de hectare, cei de la Institutul Babes Bolyai din Cluj afirmând că este cea mai mare de acest gen din Europa. Terenul pe care se află perii pădureți este pășune, care de câțiva ani a intrat în posesia Composesoratului Chegea, deci are proprietar, ceea ce este un lucru benefic și pentru acești pomi, pentru că terenul din jur se întreține. Avem aici și exemplare care trec de 100 de ani, nimeni nu poate spune însă cu certitudine de când au apărut acești peri pădureți în zonă, nu avem asemenea date, cert este că le place solul, chiar dacă este sărăcăcios, dovadă fiind că apar exemplare tinere de la an la an”, explică primarul comunei Săcășeni, Levente Zoltan Ferencz. 

Pălinca din pere pădurețe, unicat

Sătenii sunt foarte mândri de plantație, pentru ei fiind un simbol la care țin mult, chiar dacă personal nici unul nu se prea implică în întreținerea pomilor. De vină ar fi și drumul destul de greu accesibil până la pășune, care se poate face doar cu o mașină de teren, sau la pas, fiind un parcurs de aproape o oră cu ajutorul unui autovehicul. Până acum trei ani a existat și un festival dedicat acestor pomi, „Festivalul Părului Pădureț”, dar acesta nu s-a mai organizat, din diverse motive. Oamenii speră să reușească să readucă în prim plan festivalul și implicit părul pădureț.  (NU RATA, AICI: Am aflat povestea scriitorului care şi-a transformat casa părintească în muzeu)

„Eu, căsătorindu-mă în Chegea, nu prea am avut ce căuta în Chimiș, zona unde sunt perii. Perii aceștia au venit din senin, asta a fost o pășune toată viața, dar perii și-au găsit loc aici. Socrul meu cunoștea zona, el umbla mult pe acolo. Perele pădurețe sunt fructe deosebite, dar nu au altă utilitate decât să se facă pălincă din ele, pentru că nu au o dulceață deosebită pentru a fi mâncate. Pălinca este una deosebită însă”, spune Aurel Bicăzan, un locuitor al satului.

Nepăsarea era să ucidă plantația

Dată fiind media de vârstă înaintată a locuitorilor din comună, nu prea mai are cine să se ocupe de acești peri pădureți, iar oamenii se tem că în câțiva ani aceștia vor începe să dispară.

„Mulți pomi au murit, din nepăsarea oamenilor. Înainte să ia composesoratul în arendă pășunea, am dat-o unui cioban venit din altă localitate, pentru a-și pășuna oile. I-am pus condiția de a întreține pășunea și de a o curăța. Ce a făcut primul lucru a fost să taie perii pădureți tineri, iar în golurile din tulpinele celor mai bătrâni să facă foc. Noroc că am trecut prin zonă cu câțiva locuitori și am văzut ce face, că altfel riscam să nu mai avem azi peri pădureți”, mai povestește primarul. (VEZI ȘI: POVESTEA OLTEANULUI CARE CULTIVĂ MANGO, KIWI ȘI FRUCTUL PASIUNII)

Muncă migăloasă, din mândrie locală

Cum perii nu au fost plantați de nimeni, nu au un stăpân, prin urmare și culegerea fructelor este liberă pentru toată lumea. Adrian Șimon este singurul din sat care mai este în putere să bată drumurile grele până la plantație pentru a culege perele pădurețe și a le pune în valoare prin transformarea lor în pălincă, recunoscând că face acest lucru mai mult din mândrie locală, decât pentru a câștiga bani, perele pădurețe fiind extrem de păguboase.

„Cu perele pădurețe ai doar de lucru, nu câștigi. Este greu și scump de lucrat cu ele, pentru că nu e ca și cu alte fructe din care facem pălincă. În primul rând sunt mici și e nevoie de timp să le culegi. După ce sunt culese se lasă la soare să se mai coacă, să aibă cât de puțină dulceață, trebuie întoarse în timp ce stau la soare. Pe urmă se lasă la macerat 21 de zile, iar mai apoi se macină, și abia apoi ajung să fermenteze și intră în procesul de producție a pălincii”, afirmă Adrian Șimon.

Din 100 de kilograme de pere se obțin doar doi-trei litri de palincă

Pălinca pe care o face din perele pădurețe nu o scoate la vânzare, pentru că, spune el, lumea nu e dispusă să plătească prețul real pentru această băutură, astfel că preferă să o țină pentru el și să o ofere cadou prietenilor și musafirilor.

„Nu vă gândiți că iese multă pălincă din pere. Pentru că sunt astringente, nu au dulceață, randamentul lor la pălincă este foarte scăzut, undeva între doi și trei litri dintr-o sută de kilograme de pere, cel mai mic randament pe care îl are un fruct”, spune și Sas Eugen Petru, un al locuitor din comună.  (CITEȘTE AICI: ARE CEA MAI MARE PLANTAȚIE DE GOJI DIN ROMÂNIA!)

Deși perii se degradează, locuitorii speră că se va auzi povestea lor, iar cineva o să îi pună, totuși, în valoare.