Înfrumuseţarea corporală a fost încă din cele mai vechi timpuri o preocupare feminină. Metodele erau, de asemenea, duse uneori la extrem, femeile fiind până în ziua de azi cele care se supun celor mai drastice măsuri (diete, proceduri chirurgicale etc) de înfrumusţare. Cu toate acestea, primele operaţii estetice au fost solicitate de bărbaţi, încă din antichitate, după cum explică prof. Codruţa Ionescu, a cărei lucrări de doctorat în Ştiinţe Umaniste a avut ca temă tocmai arta înfrumuseţării în Roma antică. (CITEŞTE AICI: Legendele urbane susţin că… Ce ascund tunelurile secrete de sub Focşani: „Nimeni nu a mers până la capăt…”)

Bărbaţilor nu le plăcea să aibă sânii mari

”Frecvente erau mastectomiile la bărbaţii graşi. Nu le plăceau sânii mari, erau consideraţi inestetici la bărbaţi şi atunci recurgeau la această metodă. Se zice că şi Heliogabal, un împărat cu grave probleme psihice, ar fi vrut să-şi facă operaţie de schimbare de sex. Aşa că a chemat chirurgii renumiţi din Imperiu şi le-a promis averi, doar să-l transforme în femeie. Nu există dovezi istorice care să confirme sau să infirme că a făcut acest lucru, cert e că a murit asasinat”, mai spune Codruţa Ionescu.

Implanturi cu dinţi de la morţi

O altă metodă şocantă de înfrumuseţare se referă la lucrările stomatologice pe care şi le făceau încă acum peste 2000 de ani. ”Pentru coroanele dentare, procedeul era cam la fel cu cel actual. Pilire, punţi dentare făcute din sârmuliţe de aur, dinţi puşi. Doar că dinţii erau luaţi de la morţi. Rolul nu era atât estetic, cât practic, adică să poată mânca”, explică profesoara, pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA. (NU RATA, AICI: Băimăreanca a rămas fără cuvinte. O fotografie postată pe Fb i-a stârnit şocul vieţii: ”Nu mi-a venit să cred! Semăna leit cu…”)

Băile publice, prima reţea de socializare

Înfrumuseţarea nu însemna doar operaţiile practicate de bărbaţi, pentru reducerea sânilor. Dovezile istorice indică o legătură directă cu religia. ”În lumea romană, înfrumuseţarea ţinea strict de domeniul religios. Nevoia de înfrumuseţarea pornea din nevoia omului de a se asemăna cu divinitatea, cu zeii, pentru că zeii erau mereu frumoşi”, explică profesoara Codruţa Ionescu. Totuşi, adoptarea artificiilor pentru îmbunătăţirea aspectului nu era privită cu ochi buni, într-o societate caracterizată prin austeritate şi morală intransigentă. Însă poporul roman a făcut legătura dintre sănătate, igienă şi frumuseţe, astfel că pentru prima oară în istoria civilizaţiilor, un popor face din igienă o politică asumată public. Acum apar băile publice, locul unde romanii socializau, îşi împlineau nevoia de comunitate, aflau ultimele bârfe, noutăţi etc., până în anul 100 fiind, deja, cunoscute de romani instalaţiile de apă caldă sau rece, pereţi încălziţi, masajul, piscina, foarte aproape de spa-urile cunoscute astăzi.

Femeia fără machiaj, ca mâncarea fără sare

Însă ideea de lux nu era chiar atât de comună, mai explică profesoara. ”Romanul era de regulă serios, auster, rigid, atât în îmbrăcăminte, cât şi în ceea ce priveşte confortul, pentru că ei considerau că luxul duce la pervertirea trupului şi a sufletului. Dar încet, încet, cu trecerea timpului, înfrumuseţarea trece de la planul religios la cel laic”, mai arată ea. Explicaţia este aceea că, după războaiele punice, multe familii au rămas fără moştenitori de sex masculin, iar astfel, moştenitoarele de sex feminin, mult mai multe ca număr, au cheltuit averile pe ceea ce le făcea plăcere, adică podoabe şi obiecte de înfrumuseţare. Pe de altă parte, o altă cauză este contactul tot mai strâns cu Orientul. (VEZI ŞI: Are o colecţie impresionantă! I-a fotografiat pe Cioloş şi Bănică Jr. în timp ce…)

„Întâi a fost Grecia. Grecii erau mult mai rafinaţi şi mai civilizaţi decât romanii, aveau filosofie, medicină, artă. Romanii sunt eclectici. Preiau tot ceea ce li se pare bun şi adaptează la specificul lor. Dar au preluat, la pachet, tot ceea ce însemna Grecia, cu bune şi cu rele”, mai spune Codruţa Ionescu, referindu-se la machiaj, ca formă de înfrumuseţare care a depăşit de mult faza de ”igienă”.

„În secolul 2 înainte de Hristos, era ceva normal să te machiezi, să te parfumezi şi să foloseşti tot ce ţine de armele seducţiei. Autorul de comedii scria atunci că femeia fără machiaj “e ca mâncarea fără sare”, mai arată profesoara. Însă această tendinţă, spune ea, a fost dusă la extrem, fiind un fenomen ce ţinea de hipercivilizare, iar situaţia a durat până la afirmarea creştinismului, care a schimbat paradigma: “Se trece de la podoabele trupului la cele ale sufletului. Creştinilor le era frică de tot ceea ce implica nevoia trupească, aşa că s-au gândit că cel mai bun lucru ar fi să stopeze toată «distracţia». Au închis băile publice, au pus femeia «la locul ei». Tertulian, primul mare scriitor bisericesc, spunea că femeia e «poarta de intrare a diavolului»”, mai explică ea.

Moda bărbii se trage de la… un neg

Schimbarea îi marchează şi pe bărbaţi, care învaţă, acum, să se radă, să renunţe la plete, apoi, un neg schimbă totul. ”Comandantul care a învins Siracuza, Claudius Marcellus, e primul care apare pe o monedă fără barbă, dar cel care lansează moda bărbieritului zilnic la Roma e Scipio Africanul, un soi de VIP al perioadei. Însă în secolul II al erei creştine, un neg inestetic schimbă o întreagă mentalitate. Hadrianus, urmaşul lui Traian, era nemulţumit de negul pe care il avea pe bărbie, aşa că îşi lasă barbă. Aşa se relansează moda bărboşilor”, mai explică profesoara Codruţa Ionescu. Este, însă perioada în care bărbaţii se îngrijeau de corpul lor, epilându-se cu zahăr sau ceară de albine, îşi spălau dinţii cu o pastă de dinţi făcută dintr-un amestec de plante, printre care şi menta. ”Îşi ungeau corpul cu diverse loţiuni, făceau masaj, sport şi foloseau parfumuri orientale”, mai arată ea. (NU RATA, AICI: Un consultant financiar dă ponturi. Îi învaţă pe români cum să facă bani: ”E simplu! Trebuie doar să…”)

Bijuterii sculptate cu scene erotice

În ceea ce priveşte bijuteriile, exista părerea că, cu cât sunt mai multe, cu atât mai bine! „Erau confecţionate din aur, argint, cu pietre preţioase, trebuia să fie neapărat mari, foarte multe, unele peste celelalte. Inele pe toate degetele, dar şi bărbaţii purtau inele, agrafe, ace de păr, unele împodobite cu sculpturi cu scene erotice, dar şi mitologice. Cerceii trebuiau să fie lungi, se puneau mai multe perechi odată. Apoi mai erau coliere, adesea duble, care împodobeau nu numai gâtul, ci şi pieptul cu totul. Brăţări lucrate simetric, unele pentru mâna dreaptă, altele pentru mâna stângă”, explică profesoara. De altfel, mai spune Codruţa Ionescu, se dezvolta, în paralel o ”cultură a falsului”, pentru că nu toate femeile îşi permiteau să poarte bijuterii mari, din aur. Iar pentru a face parte din „lumea bună”, pentru a păstra aparenţele, trebuia neapărat, ca femeie, să fie foarte împodobită, motiv pentru care apelau la falsuri. (VEZI ŞI: Mărturii terifiante. A scăpat din lagărele lui Ceauşescu, iar azi…)

Excremente de crocodil pentru crema de faţă

Despre machiaj, profesoara mai spune că reţetele pe carele foloseau nu ne-ar face plăcere astăzi. ”Foloseau excremente de pescăruş sau chiar excremente de crocodil pentru a face o alifie împotriva petelor de pe faţă. Din piatră acră se prepara o alifie care acţiona ca un fond de ten, iar cu rol de creion negru pentru ochi şi sprâncene se se folosea antimoniu sau funingine. În timp, însă, aceste tratamente lăsau urme pe faţă”, mai spune ea.

Peruci din părul sclavelor

De asemenea, pentru a-şi deschide la culoare părul, care era la modă, ori se vopseau cu un amestec format din sucul unei plante şi ulei de lentisc, amestecat cu oţet, ori foloseau un soi de săpun făcut din seu de capră şi cenuşă de fag, dar asta putea produce chelie. Dacă niciuna din aceste metode nu era la îndemână, îşi făceau peruci din păr natural, luat de la sclavele din triburile germanice.

Romanii au descoperit avantajele sterilizării instrumentarului

În ce priveşte medicina, în Roma antică se cunoştea o dezvoltare foarte amplă. ”Aveau medici militari foarte bine pregătiţi, pentru că aveau şi material uman cu care să  lucreze. Ştiau să vindece fracturi, să înlăture presiunea craniană prin trepanaţii, erau buni diagnosticieni. Se bazau pe marea experienţă a medicinei greceşti. Galenus a fost cel mai important medic roman, a descoperit avantajele sterilizării prin ardere a instrumentarului sau fierbere, el e cel care şi-a dat seama că bolnavii trebuie repartizati în spitale după tipul bolii, să nu se molipsească unii de la alţii”, explică profesoara. De altfel, Galenus este considerat unul dintre fondatorii anatomiei şi farmacologiei, având o influenţă de peste un mileniu asupra medicinii ebraice, creştine şi musulmane. (CITEŞTE AICI: Povestea uimitoare a unui preot din Vrancea. A „înfiat” 20 de copii)

Anestezie cu… mac

Ca o comparaţie, aceasta arată că şansele de vindecare erau mult mai mari decât în secolul XIX. ”Partea proastă e că nu aveau anestezice, foloseau rar plante opiacee, de obicei mac, însă un chirurg trebuia mai întâi de toate să fie rapid, să oprească hemoragiile. În cazuri extreme, se practica operaţia cezariană, însă de regulă, mama murea din cauza pierderii de sânge. Foloseau supozitoare pentru constipaţie sau pentru a obţine un efect analgezic”, mai spune profesoara.