Povestea uluitoare a româncei care a „cucerit” Franța. A început ca bonă la Paris, și-a luat brevet de fermier, iar acum țintește Primăria din…

Simona Balint, o tânără din Bacău, și-a luat inima-n dinți și a trecut granița. Înspre Germania s-a dus, pentru  o muncă cinstită și, ca româncă, implicit, grea. Munca. Se întâmpla în 1998. A ajuns apoi la Paris, unde și-a cunoscut viitorul soț, iar după un an s-a retras în mediul rural, în Bretania. A devenit fermier, cu banii ei și cu un împrumut bancar, crește vaci de lapte, dar i-a încolțit, de curând, ideea: vrea să candideze pentru funcția de primar! CANCAN.RO, site-ul nr.1 din România, vă prezintă, în exclusivitate, povestea incredibilă a Simonei. (CITEȘTE ȘI: OLTENII AU SCOS PRIMELE ROȘII ROMÂNEȘTI PE PIAȚĂ. CÂT COSTĂ UN KILOGRAM DE „TRUFANDALE”)

Ani de căutări. Anii de după Revoluție. Simona Balint, o tânără din Bacău, a urmat aceleași cărări, iar viața i-a oferit, după mulți ani de trudă, liniștea sufletească. Tot din trudă trăiește și acum, ba chiar mai multă, dar e cu totul altceva. Este fermier, alături de soțul ei, crește vaci pentru lapte, dar acum o bate gândul să se înscrie în cursa pentru postul de primar al localității Quimperlé, acolo unde s-a stabilit în urmă cu mulți ani. A fost, de altfel, consilier, așa că știe cu ce se mănâncă meseria de edil. (NU RATA: Un student de la Agronomie dă lovitura cu o plantație de căpșuni)

Cum începe povestea de succes a Simonei? Cu multă hotărâre! Astăzi Simona ”păstorește”, prin propriile forțe, un domeniu de 53 de hectare, pe care crește 95 de vaci pentru lapte! E afacerea ei, începută chiar din 1998. Atunci a urmat cărarea, fără să știe unde duce. ”Am plecat în Germania. Totul legal. M-am ocupat, acolo, de îngrijirea copilului unei familii. M-am înscris la cursurile obligatorii de limba germană. Aveam, să zic așa, jumătate de viză, pentru patru luni. Dacă o voiai pe toată, trebuia să mergi la cursuri, nu să chiulești… Un an am stat în Germania, am strâns ceva bani, că nu cheltuiam pe mâncare, pe cazare”, povestește Simona. A revenit în țară. ”M-am întors la Bacău, m-am angajat, mi-am spus că aici rămân. Eram hotărâtă, dar… Mi-a trecut în două luni!”, a continuat Simona.

Ce se întâmplă cu toți pensionarii din România cu pensii mai mici de...

Și să mori e SCUMP în Cluj-Napoca. Cu cât se vinde un loc...

Avea o țintă grea: Statele Unite

Dar nu mai visa Germania! ”Aveam o altă țintă, alături de o bună prietenă a mea: America. Tot pe aceeași muncă, să am grijă de copii. Aproape că dosarul meu era gata, printr-o agenție în regulă, urma să mi se găsească familia din State. Așteptam, când m-a sunat cineva din Franța. Femeia care m-a contactat mi-a spus că a auzit de mine de la un văr al ei din Germania, care era prieten cu familia la care eu am lucrat. Și a avut referințe bune despre mine, i s-a spus că «am lucrat cu o fată bună».

Persoana care m-a sunat mi-a spus că stă în Franța, nu mi-a spus Paris, nu prea aveam de gând să accept. Am stat vreo jumătate de oră pe gânduri, eu visam America, și atunci mi-a spus că stă la Paris! Marți m-a sunat din nou, joi am primit actele și am plecat”, povestește, amuzată, Simona.

(VEZI AICI: DEZVĂLUIRILE CUTREMURĂTOARE ALE UNUI ROMÂN AFLAT ÎN ”ZONA ROȘIE”: ”A MURIT DUPĂ DOUĂ ZILE! EU RISC ÎN FIECARE CLIPĂ!”)

Ajunsă în ”Orașul Iubirii”, Simona a intrat repede în pâine. Trebuia să aibă grijă de cei trei copii ai familiei. ”Ea era nemțoaică, numai bine, pentru că asta mi-a permis să continui să vorbesc limba germană, să n-o uit. Un an am stat acolo. A fost o perioadă interesantă. Lucram luni-vineri, sâmbătă-duminică, liber. Făceam ce voiam. Aveam o prietenă poloneză și plecam cu ea la plimbare prin Paris. Făceam turul în sus și-n jos. Câți kilometri am făcut prin Parisul ăla…”, rememorează doamna fermier.

Cum și-a întâlnit jumătatea

Avea să dea ochii cu ”Făt-Frumos” într-o zi! Atunci când a știut că este jumătatea ei. ”Acolo mi-am întâlnit viitorul soț. Se cunoștea cu familia la care eu lucram, a venit într-o vizită și… Gata! Ne-am plăcut din prima. Un an am mai lucrat, m-am mutat apoi cu cel care puțin mai târziu mi-a devenit soț”, povestește Simona. A continuat să muncească. S-a angajat ca secretară la un mare abator. I-a venit ca o mănușă acel post: ”Erau contracte cu Germania, cunoșteam limba, a fost perfect pentru mine”. Avea să-și dea demisia imediat ce a rămas însărcinată, în 2001. A născut în 2002, apoi, doi ani a avut grijă de micuța Daniela. A înscris-o la o creșă și, ca de obicei, s-a dus la muncă. La o fabrică de hârtie, care avea, de asemenea, contracte peste hotare. Limba engleză și germana pe care le cunoștea au ajutat-o, din nou.

A devenit fermier cu acte în regulă

Și-a luat cetățenia în 2005, iar doi ani mai târziu avea să țintească spre marea lovitură. Unul dintre vecini vindea o fermă chiar lângă a lor. A pus ochii pe ea. Avea 10.000 de euro strânși, restul, până la 120.000, urma să-i procure de la bancă. Nu s-a grăbit. ”M-am înscris la o școală de agricultură, am terminat-o după un an, șase luni am făcut practică, apoi am luat brevetul de agricultor. Am avut, astfel, avantaje fiscale. Eram considerată tânăr agricultor și am avut un statut special.

Atunci am cumpărat ferma, ferma mea!, de care mă ocup și acum. Nu am fost o novice la început, pentru că eu, oricum, lucram de mult timp cot la cot cu soțul meu. Și am învățat tot ce ține de o fermă de animale. Sunt și veterinar, dacă mă crezi! Pun perfuzii, fac intravenoase, intramusculare. Fac și puncție ovariană. Costă 450 de euro embrionul, faci bani buni cu asta”, a dezvăluit Simona.

(CITEȘTE AICI: JONGLEAZĂ CU ROLA DE HÂRTIE IGIENICĂ ÎNTRE PATRU PEREȚI ȘI-L VISEAZĂ PE DEL PIERO: ”E GREU PENTRU UN COPIL SĂ…”)

Girată de soț, a împrumutat de la bancă banii necesari și, cu cei strânși de ea, și-a cumpărat ”visul”. 53 de hectare de pământ, pe care a ”plantat”, cu timpul, 95 de văcuțe care-i dau, zilnic, fiecare, câte 26 de litri de lapte. Asta e afacerea Simonei!

Alături de soțul ei, a cărui fermă este destinată creșterii găinilor, afacere la care muncește de 30 de ani, se ocupă și de turism. Într-o casă de vacanță a amenajat, cu mult bun-gust, camerele. ”Vii acolo cu mâna goală, fără bagaje, fără nimic. Ai tot ce-ți trebuie”, spune Simona.

Pasiune, plantatul copacilor

Aproximativ 4.000 de copaci a plantat Simona, alături de soțul ei, firește, pe mai mult de trei hectare din ferma ei. Este o pasiune. ”Brazi, în special, pentru că alți copaci nu prea prind. Am adus și din Canada, dar nu, nu s-au prins. Tot, din buzunarul nostru. Am zis să rămână ceva în urma noastră”, mai povestește Simona.

Are și un mesaj pentru români: ”Mă doare când văd pădurile din România, cum se taie copacii…” (AFLĂ AICI: O ROMÂNCĂ LUPTĂ CU COVID-19 ÎN PRIMA LINIE DIN SPITALELE GERMANE: ”ACOLO NU SE POATE DORMI, NICIODATĂ…”)

Și încă un anunț al ei: ”Accept stagiari la fermă, dacă vrea să învețe cineva meseria de agricultor! Are tot aici, dar să știe că e de muncă!”

Ultima țintă, primar la ea acasă

Simona a fost angajată, vreme de șase ani, la primăria din Quimperlé: consilier, începând cu 2008, ba acum lucrează, intermediar, și ca traducător interpret pentru tribunal și Jandarmerie. ”O să candidez la funcția de primar în satul meu. Șase ani am fost consilier, știu ce trebuie făcut. Comuna are 1.750 de oameni. Chiar mă gândesc serios să fiu primar. Dar nu chiar acum…”, a încheiat povestea Simona. A cărei fată a crescut pe nerăsuflate, este pe punctul de a se duce la facultate, în timp ce băiețelul, Codrin, de 9 ani, se anunță un mare IT-ist.

Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la [email protected] sau pe Whatsapp la 0741 CANCAN (226.226)