Povestea impresionantă a Gabrielei Porumbacu, finalistă iUmor. Licență și master la actorie cu 10 + Avea 122 de kg și era disperată
Gabriela Porumbacu ajungea, în urmă cu doi ani, în finala iUmor, prezentând atunci momente de stand-up. Pășise pe un teritoriu total necunoscut, dar furniza surpriza celei de-a noua ediție a concursului jurizat de Bendeac, Cheloo și Delia. A fost, se poate spune, un micuț pas către celebritate. Doar că nu la ușa televiziunii avea să bată, pentru a doua oară, tânăra. Actoria, marea dragoste din copilărie, o copleșise. A urmat-o, a luat licența cu nota 10, masterul, la fel. CANCAN.RO vă prezintă impresionanta poveste a tinerei actrițe Gabriela Porumbacu.
Are 26 de ani, e o actriță la început de drum. Dar cât a muncit până aici? Până când a avut dreptul să-și ceară șansa ei pe scenă. Gabriela e deschisă la dialog, nu se ferește de nimic, bune, mai puțin bune… E caracterizarea cap-coadă pe care și-o face. Începutul e chiar în copilărie. Atunci a fost atrasă de actorie. Nu știa chiar cu ce se ”mănâncă”, dar a simțit atracția, i-a plăcut să interpretese roluri.
Gabriela Porumbacu, primul contact cu actoria
”Primul contact cu profesia pe care o practic astăzi a avut loc încă din primii ani de viață. Niciodată nu m-am putut imagina într-un alt domeniu și din acest motiv toți pașii pe care i-am parcurs au dus către ceea ce fac astăzi. În copilărie și adolescență am urmat cursuri de canto, actorie și am făcut parte din Ansamblul Artistic Andantino.
CITEȘTE ȘI: DELIA, DEZVĂLUIRI DESPRE VIOLENȚA DOMESTICĂ: ”AM CUNOSCUT TREABA ASTA, ȘTIU CE ÎNSEAMNĂ”
După finalizarea liceului, mi-am continuat drumul și am ales să urmez, fără să stau pe gânduri, studii universitare de actorie. Astfel, am absolvit Facultatea de Arte “Geo Saizescu”, studiile de licență la clasa Adriana Titieni și Liliana Pană, iar studiile de master la clasa Maia Morgenstern și Constantin Florescu. Am aboslvit cu 10 atât treapta de licență, cât și cea de master. Și nu am făcut această mențiune într-un scop autolaudativ, ci pentru a evidenția pasiunea și dedicarea în profesia aleasă”, și-a început dezvăluirile Gabriela.
”Mult timp m-am întrebat: de ce eu?”
Nimic nu i-a venit pe tavă, munca este, de fapt, cuvântul cheie, cuvântul care o definește. ”Nimic nu mi-a venit pe tavă și nici nu mă pot considera un om norocos, ba dimpotrivă. Totuși, singurul episod din viața mea pe care îl pot numi o mană cerească a fost primul meu spectacol.
Studentă în anul I, la început de drum, puteam doar să visez la ziua în care voi urca pe scena unui teatru. Însă viața avea să îmi demonstreze că acea zi era chiar după colț. Eram cu colegii în fața facultății când am aflat despre un casting la Teatrul Bulandra, un spectacol care avea să fie regizat de către Alexandru Darie. Din start, Teatrul Bulandra și Alexandru Darie mi-au sunat mult prea îndepărtate pentru vârsta și experiența mea de atunci. Totuși, ceva m-a îndemnat să mă duc la casting.
Ajunsă la teatru, m-am văzut într-o mulțime de actrițe pe care nu am reușit să le număr. Mi-ar fi trebuit ceva timp. Atât de mulți actori și-au dorit să facă parte din acest spectacol, încât am fost împărțiți pe zile. Femeile într-o zi, bărbații în altă zi. Treptat, numărul nostru s-a micșorat de la o etapă la alta, căci au fost mai multe etape de selecție, iar cu fiecare etapă parcursă, șocul meu se amplifica de fiecare dată când suna telefonul și eram chemată pentru următoarea zi.
Etapele au trecut și m-am văzut pe lista finală a celor ce aveau să-și găsească numele pe afișul spectacolului Coriolanus în regia Alexandru Darie.
Mult timp m-am întrebat de ce eu? De ce eu dintre atât de multe actrițe talentate, cunoscute, cu mai multă experiență decât mine? Ei bine, răspunsul aveam să-l primesc chiar de la domnul regizor Alexandru Darie. Multe luni am repetat alături de colegii mei la personajul colectiv al spectacolului, vocea poporului fără de care nimic nu se poate întâmpla scenic, însă într-o zi, la finalul repetiției, domnul Darie m-a rugat să mai rămân câteva minute și să stăm de vorbă. Inițial, am crezut că am greșit cu ceva sau că mă va înlocui. Nu vă pot descrie emoțiile care m-au încercat în acele câteva minute. Ei bine, nu avea să mă înlocuiască și nici nu greșisem cu ceva, dimpotrivă, aveam să aflu că urma să interpretez un personaj. Totuși, ce personaj? Distribuția era completă. Atunci am ințeles de ce eu dintre atât de multe actrițe.
În textul lui Shakespeare apărea o voce, o entitate fără formă, fără nume, care prevestea, care participa din umbră la tot ce se petrecea. Iar domnul Darie a dorit ca acea entitate să capete o formă, să devină un personaj concret care să participe direct, și astfel a considerat că eu sunt cea care trebuie să dea viață acestui personaj, un personaj ieșit mai degrabă din mâinile domniei sale, decât din cele ale scriitorului. Nu am îndrăznit să îl întreb vreodată de ce m-a ales pe mine, însă cu timpul mi-a dat de înțeles că dumnealui avea să fie primul om care să îmi dea aripi și care să creadă în potențialul meu. A crezut în mine în ciuda lipsei mele de experiență și a vârstei fragede.
M-a învățat, mi-a arătat, m-a luminat și m-a ajutat să văd în mine acel ceva pe care dumnealui l-a văzut încă de la început și datorită căruia mi-a oferit această șansă uriașă. Șansa de a-l cunoaște, șansa jocului pe scena Teatrului Bulandra și șansa de a juca alături de mari actori, precum: Șerban Pavlu, Radu Amzulescu, Ana Ioana Macaria, Dan Bădărău, Camelia Maxim, Ionel Mihăilescu, Gheorghe Ifrim, Romeo Pop, Constantin Dogioiu, Elias Ferkin, Simona Pop și Antoaneta Cojocaru partenera mea de scenă. Lista este mult mai lungă de atât și îi include pe toți colegii care au contribuit la ridicarea spectacolului `Coriolanus`”, rememorează Gabriela Porumbacu.
Visul devenit realitate și primele premii
Spectacolele au început să curcă pentru tânăra actriță care vedea, pe zi ce trece, cum visul îi devine realitate. ”După experiența “Coriolanus”, au urmat alte spectacole cu care mă mândresc și datorită cărora pot spune cu mâna pe inimă că m-am educat în arta spectacolului de teatru: `Eu, tu și ea`, `Gaițele`, `Paso Doble`”, spune Gabriela.
Avea să ia și câteva premii. A participat, cu spectacolul “Gaițele”, în regia lui Radu Crăciun, la câteva festivaluri unde a luat premii. Cu ajutorul personajului Aneta Duduleanu, Gabriela câștiga, în cadrul Festivalului Okaua, premiul Vox Artis (Vorbire de calitate) și locul I Improvizație, iar în cadrul STS Serile Teatrului Studențesc, avea să obțină Premiul de Popularitate și Premiul de Interpretare Feminină.
Experianța iUmor, după o invitație neașteptată
Gabriela Porumbacu avea să urce, în yrmă cu doi ani, pe scena iUmor. Și chiar să ajungă în finală. ”O experiență datorată unei invitații de participare, o cu totul altă experiență față de tot ceea ce făcusem până la acel moment. Eu, Gabriela, pe scenă, fără scutul de protecție al personajului. Am formulat astfel, pentru că am ales să prezint pe scena iUmor momente de stand-up. Ei bine, dacă pe scena teatrului, personajul mi-a fost cel mai de preț camarad și aliat, în stand-up, m-am văzut singură, fără cel mai de bază coechipier.
Tratând experiența iUmor ca pe o încercare, ca niciuna de până atunci, mi-am luat inima în dinți, am pășit pe un teritoriu total necunoscut și iată-mă ajunsă în finala celui de-al nouălea sezon. Unii dintre apropiați m-au întrebat: `De ce nu am prezentat pe scenă momente de imitații?` Menționez că imitația mi-a fost prima dragoste, prima descoperire încă din copilărie, primul contact cu ceea ce urma mai târziu să descopăr ca fiind o ramură a actoriei. Nu aș putea să găsesc un răspuns concret, însă tind să cred că ceea ce m-a impulsionat în a face această alegere a fost curiozitatea de a încerca ceva nou și, în același timp, apropiat actoriei. Și bine am făcut. Spun asta pentru că pe lângă faptul că am câștigat o experiență ca niciuna de până acum, am mai câștigat și admirația unui public care nu mă cunoștea de pe scena teatrului.
Eu mi-am scris materialul și permiteți-mi să mă mândresc cu prima mea încercare de scriere și de urcare pe scenă în domeniul stand-up-ului. Tot cu privire la scris, menționez că nu îmi este un teritoriu necunoscut. Obișnuiesc să scriu încă din copilărie. Nu pentru că mi se pare o boemie sau o cale spre a ieși în evidență, ba dimpotrivă, scriu pentru că mă liniștește, mă ordonează, mă echilibrează și mă eliberează totodată de multele gânduri care nu își găsesc ordinea și sensul decât pe hârtie”, a povestit Gabriela.
Gabriela, probleme mari cu kilogramele în plus
Are 1,85 m și 62 de kilograme. Dar nu a fost mereu așa în privința greutății. Dublu a avut Gabriela, chin, disperare câteodată. ”Nici acum, după aproape șapte ani de când am hotărât să-mi schimb viața, nu îmi vine să cred că am reușit să slăbesc 60 de kilograme și să fiu în forma în care sunt astăzi”, spune actrița.
De copil s-a luptat cu cu kilogramele în plus. ”Cu toate că nu mâncam cu mult mai diferit decât ceilalți copii de vârsta mea, odată cu trecerea timpului kilogramele s-au tot înmulțit. Totuși, ceva mă diferenția de ceilalți, anume, metabolismul leneș. Eram conștientă că nu arătam precum celelalte fetițe, dar încercam să maschez aspectul fizic cu umorul. O strategie care a funcționat cât de cât, dar care a început să dea rateuri odată cu începerea drumului meu artistic.
Din momentul în care am realizat că acele multe kilograme în plus (la care se adăuga înălțimea) aveau să pună o distanță între cei ce mă priveau și abilitățile mele artistice, am hotărât că voi face o schimbare. Nu aveam de gând să las nimic să mă abată de la drumul meu. În trecut încercasem de nenumărate ori să slăbesc, însă fără rezultate de lungă durată. Disperarea și suferința mă impulsionau să iau decizii radicale și nesănătoase, cum ar fi înfometarea și dorința de a slăbi peste noapte.
Punctul de plecare era greșit. Voiam să slăbesc pentru a-i mulțumi pe ceilalți și pentru a mă integra în tiparele societății, iar timpul și încercările eșuate mi-au dat de înțeles că punctul de plecare era greșit, iar motivația nu era cea potrivită mie. În concluzie, actoria și-a câștigat încă o dată un loc fruntaș în viața mea. Dragostea și dedicarea întru totul pentru această profesie mi-au oferit motivația necesară. În momentul în care am realizat că, din păcate, aspectul fizic avea să îmi fie dușman și să pună o barieră între mine și performanța artistică, am hotărât că nu mai e cale de întors și am optat pentru cea mai sănătoasă soluție. Am acționat treptat, mi-am dat timp și am eliminat treptat toate alimentele dăunătoare siluetei”, a continuat actrița.
Și înălțimea i-a creat probleme
Și înălțimea a fost, oarecum, o problemă pentru Gabriela Porumbacu. ”În ceea ce privește înălțimea, tare mult mi-aș dori să o pun pe seama anilor de baschet din perioada școlii, însă realizez că n-ar fi cea mai corectă abordare. Poate că acei ani au contribuit la creșterea mea cu toate că nu am jucat de performanță. Mai degrabă aș lua în calcul moștenirea genetică, dat fiind faptul că în arborele genealogic al tătului meu se găsesc atât femei, cât și bărbați înalți.
Când vine vorba despre femei înalte, părerile sunt împărțite, iar din experiența mea, de obicei sunt la poli opuși. Unii admiră, alții arată cu degetul. Înălțimea mea își are avantajele ei, printre care se numără impozanța și posibilitatea de a lua câteva kilograme fără să se observe, dar pe de altă parte pot să găsesc și foarte multe dezavantaje. În categoria dezavantajele înălțimii aș include găsirea hainelor pe măsură (contrar aparențelor, femeile înalte nu pot îmbrăca orice, mai bine spus, ar putea dacă ar găsi) și încercările romantice.
Dați-mi voie să deschid o paranteză. Un ceva căruia nu i-am găsit nici în ziua de astăzi explicația este teama bărbaților de a aborda sau de a lua în calcul o posibilă încercare cu o femeie înaltă. Desigur, poate că veți fi tentați să aduceți în ecuație înălțimea bărbatului respectiv, iar eu țin să menționez că fac referire la bărbații înalți. Mai exact, la cei mai înalți decât mine. Oare ce raționament îi determină pe unii dintre aceștia (cel puțin pe cei pe care i-am întâlnit) să opteze pentru o parteneră care va fi nevoită să aibă în permanență tocurile la purtător pentru a-l scuti pe bietul bărbat de ulterioare probleme cu sciatica?
Închid paranteza în această notă pe care sper că o veți gusta ca pe o glumă bazată pe realitate și voi continua prin a duce paradoxul și mai departe menționând bărbații scunzi care nu se dau în lături de la a face avansuri femeilor înalte. Să fie vorba despre curajul bărbaților scunzi? Să fie vorba despre dominanța bărbaților înalți care ar putea fi umbrită de prezența unei femei impunătoare? N-aș ști să vă clarific”, a încheiat Gabriela Porumbacu.
Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la pont@cancan.ro, să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.