Povestea giurgiuveanului care a strâns aproape 400 de ceasuri și peste 6.000 de monede și bancnote. Ce le transmite hoților

Cu aproape 400 de ceasuri și peste 6.000 de piese de numismatică adunate, Florin Antonescu, din Giurgiu, a devenit un nume cunoscut printre colecționari. CANCAN.RO vă spune povestea lui inedită, care a început în urmă cu 14 ani.

„Este o nebunie, pentru că, atunci când ai o asemenea pasiune, trebuie să ai și o doză de nebunie, mică. A început în urmă cu vreo 14 ani, când, în urma unui eveniment nefericit din viața familiei mele, atunci când ne-am despărțit de socrul meu, după ce s-a întâmplat totul, am găsit în casă ceasul lui, ceasul pe care socrul meu îl purtase în ultimii 18 ani de viață. (VEZI AICI:LUGOJEANUL ARE ÎN GARAJ ZECI DE DACII DIN ANII ’70-’80, OLTCIT-URI ŞI… COLECŢIONARUL DE ”HÂRBURI”)

L-am luat, l-am curățat, l-am aranjat, am primit după ceva timp un alt ceas, frumos, cadou de la finii mei, am mai văzut un ceas frumos în timpul unui concediu, în Turcia, și l-am luat… A fost apoi și ceasul tatălui meu, plecat și el dintre noi. Sunt două ceasuri Pobeda și Raketa, ceasuri «muncitorești», dar foarte rezistente, funcționale și foarte bine construite.

Ceasuri care au peste cinci decenii, și sunt în perfectă stare de funcționare. Și, încet, încet, am ajuns să am un număr de 16 ceasuri, nu valoroase în bani, ci valoroase sentimental. Așa că un eventual hoț nici nu ar trebui să se deranjeze… riscul e mult prea mare, iar pedeapsa nu ar «acoperi» deranjul ”, povestește Florin Antonescu.

„Negociem, restaurăm, apoi… dăm viață”

Colecția cuprinde, la acest moment, ceasuri vechi sau foarte vechi, de tipuri și caracteristici diferite. Cele mai vechi sunt un Atlantic din 1940 și un Pax din anii 1928 – 1930. Aproape un secol de viață.

„Mi s-au făcut propuneri de a vinde colecția. Sunt, pe forum, alți colecționari ca și mine, care au văzut-o, au apreciat-o, au fost încântați să constate că toate ceasurile mele din colecție sunt funcționale, sunt întreținute, merg foarte bine. Sunt oameni pasionați, potenți financiar, care mi-au făcut, așa cum spuneam, oferte foarte serioase. Pe care le-am declinat. Nu le-am dat, pentru că văd cum colecția prinde contur, iar numărul de piese din colecție se apropie de 400 (ceasuri de mână sau de buzunar, atât pentru doamne, cât și pentru bărbați) și atunci, e pasiunea care nu te lasă să te desparți de ele.

Având aproape 400 de ceasuri, totuși mi s-a întâmplat să întârzii la întâlniri… mai ales la cele de duminică, din târgul de vechituri din zona Steaua Dunării, unde, în general, vin, pe lângă amatorii de chilipiruri, mai ales colecționarii din oraș. Negociem, restaurăm, apoi… dăm viață”, mai spune colecționarul. (NU RATA: ȘI-A TRANSFORMAT APARTAMENTUL DE BLOC ÎNTR-UN MUZEU AL CEASURILOR)

În ultimii 15 ani, în afara târgului din Giurgiu, a mai umblat și prin altele: Vitan-Bârzești (București), Sibiu, Mediaș, Timișoara… Întrebat ce ar alege între un Pobeda și un smart-watch de ultimă generație, Florin Antonescu răspunde, fără să ezite: Pobeda. „Trebuie să știți că firmele din Rusia au ținut pasul cu tehnica. Și acum produc ceasuri chiar foarte bune. Ați rămâne uimiți dacă ați vedea ce produc acum cei de la Vostok… Sunt la nivelul celor produse de alte firme…”, explică Florin.

Marele regret al lui Florin Antonescu

Orice colecționar care se respectă are cel puțin un ceas elvețian în colecție. Florin Antonescu are chiar mai multe.

„Nu toate ceasurile elvețiene sunt foarte scumpe. Sunt ceasuri elvețiene foarte precise, dar accesibile ca preț. Mi-am potrivit chiar ceasul de la mână după un ceas elvețian, foarte vechi, din colecția mea, care merge… ceas!”, mai spune giurgiuveanul.

Florin Antonescu povestește de ce i se pare palpitant să colecționeze și să restaureze ceasuri: „După o zi de muncă intensă sau foarte intensă, să merg acasă și să mă retrag în colțișorul meu, cu ceasuri… Simt că ofer viață unui lucru căruia nimeni nu îi mai acorda nicio șansă. Să iei din târg un ceas neîngrijit, spart, murdar, și după două sau trei săptămâni să vezi că acel ceas poate fi pus la mână, și să funcționeze… e ca și când ai oferi viață!” (CITEȘTE ȘI: ARE O COLECŢIE IMPRESIONANTĂ! I-A FOTOGRAFIAT PE CIOLOŞ ŞI BĂNICĂ JR. ÎN TIMP CE…)

Soția nu a fost niciodată geloasă pe pasiunile sale, nici pe faptul că petrece mai mult timp alături de colecții, nici pe faptul că o parte din veniturile familiei se duc pe aceste piese de colecție. Pe de altă pa rte, poate beneficia de orice ceas din colecție, dar prietenii de suflet au primit, în dar, un ceas care le place sau care li se potrivește. Marele regret al lui Florin Antonescu este că fiul său nu îi moștenește pasiunea… În schimb, nepoțelul, de doar câțiva ani, este nelipsit din colțul său de „ceasornicar”, atunci când lucrează la câte un obiect proaspăt achiziționat din vreun târg de vechituri sau de pe internet.

Are bancnote din 78 de state și monede din 100 de țări

Iar ceasurile nu sunt singura pasiune a giurgiuveanului.

„Colecționez bani, la propriu. Dar colecționez bani vechi, bancnote și monede ce au circulat pe teritoriul României, care au fost emise de Banca Națională a României. Am piese care au peste o sută de ani, și aici mă refer la bancnote. Trebuie să vă spun că bancnotele de acum aproape 120 de ani, pe care le am în colecție, nu erau emise de BNR, ci, în funcție de zona de circulație, erau emise de Imperiul Austro-Ungar sau de Imperiul Țarist. Iar în zona noastră, de sud, întâlnim monede și bancnote turco-tătărești.

Am câteva bancnote și monede, nu foarte bine conservate, pentru că hârtia, în general, se deteriorează, iar singura sursă de a colecționa au fost și sunt târgurile de vechituri.

Colecția de bancnote a debutat cu o prietenie strânsă, cu regretatul profesor de istorie Gigi Dumitrescu, unul dintre numismații valoroși și sufletiști, care m-a onorat cu prietenia domniei sale, cărora li s-a adăugat prietenia cu col. (r) Florentin Muscalu, un alt numismat pasionat. Iar acestea au dus la creșterea pasiunii mele pentru numismatică, dar ce nu trebuie uitat este că o asemenea pasiune (de colecționar, de numismat) te formează ca om, te obișnuiește cu ordinea, cu disciplina… (VEZI ȘI: E CEL MAI MARE COLECȚIONAR DE HALBE DIN ROMÂNIA)

Primele piese le-am primit cadou de la domnul profesor Dumitrescu. După aceea, am început să strâng piese emise de Banca României în perioada comunistă, pentru că erau mai ușor de găsit și procurat. Odată cu creșterea numărului de bancnote și monede, interesul meu pentru a procura și alte piese a crescut exponențial și, la fiecare ieșire din țară am început să merg și prin târgurile din țările respective, am păstrat monede și bancnote aflate în circulație… Astfel, colecția a început să prindă contur.

Am bancnote din aproape toată lumea! Mai exact, din 78 de state (bancnote), iar monede din 100 de țări. E mai ușor de procurat monede, pentru că acestea se păstrează mai bine.

Am o relație de amiciție cu un respectabil colecționar spaniol, în vârstă de 72 de ani, de care mă leagă o prietenie de peste un deceniu. Colecția de numismatică numără, la acest moment, 4.800 de piese la monedă și circa 1.400 de bancnote.

Și aici îi sfătuiesc pe eventualii «pretendenți» să își ia gândul de la a fi tentați, pentru că aceste colecții sunt, în mare parte, în siguranță, într-o casetă de valori la una dintre băncile importante din oraș”, mai spune Florin Antonescu.

Piesa de rezistență

Dacă la ceasuri există obiecte cu valoare sentimentală inestimabilă, și la colecția numismatică există o asemenea piesă. Este vorba despre o bancnotă de cinci milioane de lei, din perioada anilor 1946 – 1948, prin prisma faptului că a fost emisă într-un număr foarte mic, iar ceea a rămas, mare parte au fost distruse de timp sau au fost valorificate la bănci, atunci când au fost scoase din uz. De altfel, soția sa, femeie pragmatică, l-a „pedepsit”, o singură dată, pentru timpul petrecut în compania colecțiilor, în detrimentul familiei. I-a ascuns această bancnotă extrem de valoroasă, dar, evident, după ce a obținut promisiunea supremă (că va împărți timpul în mod egal cu familia), i-a returnat piesa de valoare…

Colecția se poate permanent îmbogăți, pentru că, în primul rând, statele din lume își înnoiesc masa monetară sau editează monede sau bancnote la diverse evenimente. Pe de altă parte, globalizarea – inclusiv monetară – duce la dispariția, în multe zone, a monedei naționale, ceea ce devine un obiect de colecție, mai declară Florin Antonescu.

Capsula timpului

„Ai nevoie de pasiune, dar și de convingerea că, atunci când îți asumi «rolul» de colecționar, trebuie să îți rupi o sumă de bani astfel încât să îți procuri, din târguri sau de pe internet, piesele lipsă”, spune colecționarul.

Vorbind despre locurile din care își procură monede sau bancnote, Florin Antonescu a ținut ca, înainte de a ne despărți, să ne povestească despre un loc inedit în care a găsit o monedă: aflându-se în concediu, undeva, în Bulgaria, în timp ce era pe plajă, jucându-se prin nisip, a găsit o monedă din aramă, veche de aproape o sută de ani…

Nu a căutat încă o comoară a piraților, dar intenția lui Florin Antonescu este ca, peste câțiva ani, să creeze o „capsulă a timpului”. Într-un recipient rezistent, va pune un ziar din această perioadă, câteva monede din colecția sa, precum și un bilet. Recipientul va fi îngropat într-un loc secret, iar cine îl va găsi  – și când îl va găsi – va afla că, în anii mileniului doi, a existat un colecționar pasionat, pe nume Florin Antonescu. (NU RATA: COLECȚIONARUL DE LINGURIȚE)

„Fișa” colecționarului

Nume: Florin ANTONESCU

Data și locul nașterii: 1 octombrie 1966, Giurgiu

Absolvent de învățământ militar în Sibiu, Absolvent de studii militare post-universitare și doctor în sociologie al Universității București

A servit patria timp de 32 de ani, după care s-a dedicat pasiunilor sale: colecțiile și sportul (lupte greco-romane, fiind antrenor la SCM DUNĂREA Giurgiu, echipă ce a dat, în ultimii ani, mulți campioni naționali la diferite categorii de vârstă).

Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la pont@cancan.ro, să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.