Bucuresteanca Varvara Zugravu a trecut cu bine peste Razboaiele Mondiale, l-a cunoscut pe Ceausescu si peste cateva luni va implini frumoasa varsta de 105 ani. Afla care este secretul longevitatii sale!
Secretul longevitatii ramane un mister neelucidat, iar cele mai luminate minti cauta inca raspunsul la aceasta intrebare. Dar ei nu au auzit de Varvara Zugravu, o batranica simpatica din Sectorul 4 al Capitalei.. La aceasta intrebare ea ne-a raspuns fara sa stea pe ganduri: “am copilarit in salbaticie”. Pensionara este nascuta pe 8 mai 1909.
“Carne de porc nu mancam, pentru ca nu aveam nevoie!”
A copilarit pe malurile Dunarii in Doborgea si nu exista nazbatie care sa nu o faca cand era copil. Batranica simpatica ne-a povestit ca s-a potolit doar cand s-a rupt o creanga cu ea, a cazut si si-a deformat toracele.
Cat despre alimentatie, sustine ca nu s-a atins de carnea de porc. “Mancam peste, dar carne de porc nu, pentru ca nu aveam nevoie. Acolo fiecare era vanator, avea si tatal meu arma, iar el a fost foarte dibaci tintas, prindea pasarea din zbor, nu trebui asa se duca in Delta cu barcuta”, ne-a povestit Varvara Zugravu.
“Doua razboaie am prins, a fost foarte greu!”
Varvara Zugravu ne-a povestit si despre clipele de cosmar petrecute in timpul celor doua Razboaie Mondiale. Ea ne-a povestit, cu o tristete in voce, cum razboiul si-a pus amprenta pe corpul ei, dar si ce a fost nevoita sa manance pe durata conflictelor armate. “Doua razboaie am prins, a fost foarte greu! Atunci am suferit de am ramas mici, nu s-a dezvoltat osul, nu a avut cu ce. Mancam iarba si radacini de papura. Nu puteai sa pleci, deoarece cum venea un slep pe Dunare imediat il doborau si nu mai ajungea la noi. Mancam ce se nimerea de pe camp”, ne-a mai spus Varvara.
Citeste si:
“Se ducea unde credea ca nu cad bombele”
Ea a lucrat o viata la Ministerul de Interne, la eliberarea pasapoartelor, o munca prin care ea a reusit sa-l cunoasca si pe fostul dictator Nicolae Ceausescu. Cea mai batrana persoana din Capitala ne-a spus ca acesta nu a fost omorat de popor cum se spune, ci de boierii pe care i-a adunat langa el. Cat despre mama sa, Varvara are numai cuvinte de lauda. “Mama saraca, ca tata a plecat si nu s-a mai intors, iar ea cu patru copii, cu unul micut in brate si noi toti ne tineam de fusta ei, se ducea unde credea ca nu cad bombele, sa fim noi in siguranta”, isi aminteste femeia.
Singurul ei copil i-a fost furat
Chiar daca aniversarea ei se apropie cu pasi repezi, femeia ne-a spus ca nu isi doreste nimic. La cei 104 ani impliniti ea ne-a spus ca se simte ca un batran, ca nu doarme bine si ca ia multe medicamente. Insa singuratatea este lucrul care o doare cel mai tare, ca nimeni nu ii trece pragul sa o tina cateva minute de vorba.
“Am fost casatorita, nefericta. Sotul a fost afemeiat si betiv, iar atunci daca te lasai de barbat te judeca lumea si l-am lasat asa, cat a putut el sa traiasca. (…) Venea pe doua carari, fara ceas, fara haina, fara palarie, iar la un moment dat s-a imbolnavit de inima si a murit. Nu am vrut copii, am avut o fetita care mi-a fost furata prin anii 1921-1923. Pe atunci se furau copii, a iesit la poarta cu altii mai mari si au fost luati toti trei si dusi prin parti mai ascunse. Am cautat prin toate partile, prin sate, pe cine nu a avut copil si acuma are, nu stiu ce s-a intamplat. In vis imi aparea fetita, pentru ca stateam si ma gandeam mult la ea”, ne-a mai spus, cu lacrimi in ochi, Varvara. (Alex Saulea)