La cei 45 de ani, de-abia impliniti, poetul Mihail Rujoiu trece printr-o drama teribila. In urma cu cativa ani si-a pierdut un picior din cauza unei boli teribile, pe care a luat-o in minele de la Filipesti, iar acum medicii i-au taiat si celalalt membru
Chiar daca soarta ii este potrivnica, poetul Mihail Rujoiu, nascut pe 20 ianuarie 1969, reuseste sa-i tina piept cu stoicism. In urma cu catvi ani si-a pierdut un picior din cauza uneo boli crunte, pe care a contractat-o in minele de la Filipestii de Padure.
“Am lucrat in minerit si mi s-a descoperit cam tarziu boala. Am lucrat la Filipestii de Padure. Boala s-a descoperit in 2003-2004, de atunci si pana acum am facut circa 12 operatii chirurgicale. Fara primul picior am ramas acum trei ani, am facut multe operatii sa il salvez, dar tot degeaba. (…)
Acum este a opt sau a noua zi de la operatie, ma simt un pic aerian, dar piciorul este bine, este spre vindecare. Apoi va urma recuperarea acasa. Pana acum am publicat un volum de poezii de dragoste si doua pentru copii.
Problema e ca mai si o fata in crestere, fata mare sta cu mine, air cea mica e in Italia cu mama ei. Cum sa ne descurcam? Este foarte greu! Macar un carucior cu rotile sa ma pot deplasa acasa! (…) Tot ce am vandut a fost pe facebook si in strainatate, dar mult in pierdere ca eu trebuie sa platesc drumul, plicurile, etc. Eu nu castig mai nimic!”, ne-a spus de pe patul de spital poetul Mihail Rujoiu.
Nu se va opri din scris
Chiar daca este imbolizat, el ne-a spus ca nu se va opri din a scrie poezii. “Este un har de la Dumnezeu, poezia nu se invata. Eu scriu din 1985, dar a fost asa drumul, incat nu am putut sa merg numai pe aceasta cale, a poeziei. Am mai multe proiecte la care lucrez”, ne-a mai zis poetul. (Alex Saulea)(Sursa foto facebook.com)
GRIVEI
Se facura ora trei
Si catelul meu GRIVEI,
Nu voia nici sa manance
Si nici chip ca sa se culce.
Nu voia nici sa se joace
Era suparat si pace,
Cred ca s-a indragostit,
Soarele l-o fi tampit
Mai bine vine o ploaie,
Mintile sa i le inmoaie
Si s-o ia mai usurel
Cu a sa minte de catel,
Ca acum este prea mic
Si nu are minte pic
Si cand o va creste mare
Va fi loc si de insuratoare.
S-o duce la casa lui
Si va avea si multi pui
Si o catelusa frumoasa,
Gospodina in a lui casa
Si vor trai o viata lina,
In cotetul din gradina.