Viața este, penttru unii, un supliciu, un șir prelung de zile gri și anoste, pline de noi chinuri, în timp ce pentru alții viața pare să fie o zi în care au câștigat la loto premiul cel mare.
Însă, atunci când întâlnești un om cu o problemă de sănătate gravă, și, în ciuda acesteia, continuă să își trăiască viața frumos și demn, abia atunci realizezi ce înseamnă, de fapt, tot amalgamul pe care îl numești viață.
Recent, pe rețelele sociale, a apărut o poveste impresionantă, o poveste scrisă de o fostă colegă de clasă a lui Florin Cojocaru, OMUL care își trăiește viața frumos și continuă să zâmbească, în ciuda problemelor pe care le are.
”#OAMENIdeAPRECIAT. Îl știu din vremea liceului. Purta cu greu un rucsac mare, ținea ciudat o mână și târa după el piciorul stâng. Am vii privirile batjocoritoare ale „șmecherilor” din liceu la adresa lui. Gratuit, căci nu era el de vină că o mână și un picior erau schilodite de Mama Natură fără milă. Și el, demn, continua să vină la cursuri. Nu-i știu povestea de acasă, dar îl apreciam că se ține de școală.
L-am revăzut de vreun an, doi, în (n.r. un centru comercial). Casier. Zâmbăreț oricât de târziu era, respectuos, cu bun simț, atent la client. Am tot revenit la casa lui dacă îl zăream. Să-l văd și să-l admir din umbră. Și de fiecare dată mă surprindea cu câte ceva. De fiecare dată avea o vorbă blândă, un cuvânt pentru fetița mea, o remarcă la adresa ei. Deși noi nu ne vorbeam de obicei, nu aveam tangențe, nici nu cred că mă mai știe după atâția ani și clase diferite.
Muncește foarte mult pentru condiția lui fizică. Mâna stângă nu-l prea ajută. Poate vi se pare treabă simplă să stea pe scaun și să treacă produsele prin scanner. Dar nu e. Nu pentru el. Ore în șir să ridice cu o mână diverse greutăți și să suporte privirile reci ale clienților grăbiți ce bombăne la coadă „mai repede, mai repede!”. Să țină cu o mână produsele și tot cu ea să bată manual coduri. Și totodată să răspundă răutăților cu un zâmbet și calm.
Dacă ajungeți în (n.r. acel centru comercial) și îl zăriți, mergeți la casa lui să vă umpleți de energie. E un OM ce merită tot respectul nostru și admirația, de o sensibilitate aparte. În timp ce lepre bune de muncă cerșesc, fură și înșeală, stau prin cârciumi, așteaptă ajutor social și mură în gură, umblă după donații pe grupurile de Facebook cu nesimțire, el MUNCEȘTE. Își câștigă pâinea singur, nu așteaptă nimic de la nimeni. E un exemplu de urmat și ca atitudine, dă clasă vânzătoarelor ciufute ce nu pot scoate bonul din cauza copitelor.
Jos pălăria, FLORIN COJOCARU! ”, se arată în postarea de pe Facebook.
Sursa foto: Facebook