Dirijorul de fanfară Mircea Câcu este cel care deschide, împreună cu elevii săi, mai toate serbările câmpenești din județul Satu Mare. De-a lungul timpului, prin mână i-au trecut sute de elevi, reușind să le capteze interesul chiar și celor care nu aveau niciun gând să cânte vreodată într-o fanfară. CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, vă prezintă povestea lui inedită. (VEZI ȘI: ȘI-AU DESCHIS AFACEREA DINTR-O GLUMĂ! CÂT CÂȘTIGĂ ”DĂNȚĂUȘII” LA O NUNTĂ)
Are 64 de ani şi conduce fanfare de 40, prima dintre acestea fiind o fanfară a unei biserici baptiste. () Pe care, privindu-o retrospectiv, o vede ca pe împlinirea dorinței mamei sale, care l-a împins de la spate să facă acest lucru.
„Eu am vrut să fiu artist, nu profesor, nu consideram că sunt bun să îi învăţ pe alţii. Am studiat trompeta încă din şcoala generală şi mai apoi, după patru încercări, am intrat şi la Conservator. L-am absolvit şi m-am întors în Satu Mare, dar o problemă la dinţi m-a făcut să nu pot să devin artist, iar mama m-a rugat să înfiinţez o fanfară la biserica baptistă. (CITEȘTE ȘI: POVESTEA SINGUREI ARTISTE CARE PICTEAZĂ CU OJĂ)
Nu voiam, nu aveam nici un talent să îi învăt pe alţii despre aşa ceva, despre instrumente. La primele repetiţii cu ei eram puţin mai bun ca elevii, dar ei nu ştiau asta. Am studiat mult de unul singur şi celelalte instrumente, pentru că eu ştiam doar trompetă, în rest nici un instrument, dar am fost nevoit să le învăţ ca să pot să îi învăţ mai apoi pe alţii”, îşi aminteşte dirijorul despre prima sa experienţă de dirijor de fanfară.
Fanfara bisericii a funcţionat şi despre activitatea sa a aflat şi Forumul Democrat German din comuna Beltiug, care l-a rugat să înfiinţeze o fanfară în localitate. Nu a vrut să dea curs invitaţiei, dar după câteva discuţii a acceptat şi de atunci conduce una din cele mai performante fanfare din ţară.
„M-au chemat cei de la Forumul Democrat German din Beltiug să le înfiinţez o fanfară, că ei au o tradiţie în aşa ceva, că le place, că au nevoie de un om să pună totul pe picioare. Eu le-am zis : «Două chestiuni sunt necesare – să ai cu ce şi să ai cu cine». Aveau ei ceva instrumente, puţine de tot şi foarte stricate. I-am ajutat să îşi cumpere instrumente, le-am vândut instrumentele de la Unio, unde lucram eu. Le-au dus la reparat şi după un an de zile m-au sunat că sunt gata să înceapă. În primele zile s-au adunat câţiva copii, nu aveau nici o treabă cu muzica, nu ştiau nimic de instrumente, de citit partituri nici nu poate fi vorba. Apoi încet, încet s-au tot strâns, au venit câte unul, altul şi am strâns de o fanfară”, povestește Mircea Câcu.
Anul viitor se împlinesc 20 de ani de la înfiinţarea fanfarei din Beltiug, iar Mircea Câcu îşi doreşte să îi adune la un loc pe toţi foştii fanfarişti şi să organizeze un concert aniversar, cu toţi cei aproximativ 200 de fanfarişti din Beltiug care i-au trecut prin mână.
După Beltiug, au venit alte cereri de la diverse primării din judeţ pentru a se înfiinţa fanfare, printre care în Căpleni, Petreşti şi Turulung. În decursul anilor, unele le-a predat fiului său să le conducă, iar altele au renunţat la serviciile sale. (NU RATA, AICI: E DE MESERIE ”ȚÂPURITOARE”! CÂȘTIGĂ BANI DIN STRIGĂTE LA NUNȚI ȘI BOTEZURI…)
În prezent se mai ocupă de cea de la Beltiug, unde lucrează după ideea propriului exemplu.
„Nu e uşoară munca cu copiii. În primul rând că trebuie să iau totul de la zero cu ei, cei mai mulţi vin direct de la coada vacii, nu ştiu să citească o notă de pe partitură. Cam trei ani e de muncă cu un elev ca să poată cânta agreabil la un instrument şi de vreo cinci ca să fie la un nivel bun. Mai apoi e greu cu ei pentru că sunt mulţi şi trebuie să ştii să îi educi. (CITEȘTE AICI: CASA EI A DEVENIT LOC DE ”PELERINAJ”! CE A APĂRUT ÎN GRĂDINA UNEI MARAMUREȘENCE) Eu merg la propriul exemplu, le-am zis că nu m-au văzut niciodată beat la repetiţii, fumând la repetiţii, nu m-au văzut să întârzii la repetiţii. La început a fost mai greu, acum ştiu cu toţii să respecte aceste reguli. Mai e greu să îi ţii motivaţi, pentru asta mă orientez mereu să fiu în pas cu moda şi cu plăcerile lor, astfel că pun multe piese moderne pe partituri de fanfară”, mai afirmă Mircea Câcu.
În total, peste 400 de persoane au trecut pe sub bagheta dirijorului în cei peste 20 de ani de activitate, iar poveştile despre copiii aduşi din sărăcie şi îndrumaţi spre o carieră în muzică sunt nenumărate. 20 dintre aceşti tineri au absolvit Conservatorul, fie în Cluj, Debrecen sau Budapesta, iar alţii sunt încă pe băncile facultăţii. (NU RATA, AICI: ARE 1.000 DE MAŞINUŢE ÎNTR-UN APARTAMENT DE BLOC)
„Am 20 de copii absolvenţi de conservator. La Căpleni, directorul Căminului Cultural tot venea să îmi dechidă sala să fac repetiţii. Într-o zi nu a putut şi l-a trimis pe fiul lui să îmi deschidă. Băiatul era centru înaintaş la echipa de fotbal din comună. (VEZI AICI: A MOŞTENIT DE LA BUNICA TAINELE GĂTITULUI… EA ESTE ”DOAMNA CU CĂMARA”) Ăla s-a tot uitat ce fac şi la un moment dat l-a rugat pe taică-su să mă roage să îl iau şi pe el. L-am instruit pe copil la tubă şi i-a plăcut aşa mult că venea la repetiţii şi nu mai mergea la fotbal. M-am trezit şi cu antrenorul lui acolo, a venit să îl ia la fotbal şi nu a mai vrut să meargă. A terminat Conservatorul de la Budapesta anul acesta, băiatul acela, Roli, care atunci când a venit la mine nu ştia nimic de muzică. Şi fratele lui mai mic e acuma la Conservatorul de la Debrecen, la trompetă”, mai spune Mircea Câcu.
În fiecare an, fanfariştii au parte de tabere, de turnee şi de reprezentanţii în afara graniţelor, acolo unde sunt foarte apreciaţi. Banii pe care îi câştigă, puţini, câţi sunt, sunt folosiţi în funcţie de dorinţe, votându-se de fiecare dată pentru modul în care aceştia să se cheltuie. Tot la vot se supune şi primirea unui nou membru în fanfară, trecerea acestuia de la grupa de copii la cea de profesionişti, dirijorul având doar un vot, restul aparţinându-le celor cu vechime în fanfară. (VEZI ȘI: PLĂTEŞTE ŞI 30 DE MII DE EURO PENTRU A PERSONALIZA UN ”MONSTRU”. EL ESTE REGELE TIRURILOR!)