Gestul lui a fost relatat de presa vremii, iar oamenii din sat îl vedeau ca pe un sfânt. Numai că a terminat banii şi atunci a ajuns la concluzia că trebuie să să găsească o soluţie ca toată truda sa să nu fie în zadar. În cele din urmă, a donat clădirea Mitropoliei Banatului, singura condiţie pusă fiind aceea ca să locuiască toată viaţa pe lângă lăcaşul de cult pe care l-a ridicat.

„Nu au respectat singura mea dorinţă”

Nu a făcut un act în care să cuprindă această clauză, pentru că i-a fost de ajuns cuvântul mai-marilor bisericii bănăţene. Numai că, după câţiva ani, prin 2013, Aurel Filip a fost gonit şi, astăzi, a ajuns să trăiască într-o baracă, la marginea satului Sinersig. “Nu au respectat singura mea dorinţă, să mă lase să trăiesc acolo până la moarte. Acum stau într-un şopron, la Sinersig, ca vai de mine”, spune Aurel, în exclusivitate pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA.

Nu îi pare rău nici astăzi că a renunţat la tot ce a avut pentru a ctitori o mănăstire, regretă însă că nu şi-a văzut visul împlinit. “Eu m-am înţeles cu ei să facă mănăstire acolo, acum l-au declarat schit. Au adus acolo o călugăriţă, care m-a scos afară. Şi câte necazuri mi-a făcut! A chemat de două ori ambulanţa să mă ducă, să mă interneze la nebuni, a chemat poliţia. De fiecare dată oamenii au înţeles, ba i-au şi spus că eu sunt un om normal şi că ea nu urmăreşte decât să scape de mine. La Mitropolie am făcut o scrisoare, dar nimeni nu mă mai bagă în seamă. Mănăstirea trebuia terminată, aşa cum s-au angajat când le-am predat-o, dar nu au făcut nimic la ea. Au lăsat-o să se degradeze”, spune cu amărăciune Aurel.

Vorbeşte urât de călugăriţa care l-a scos de la mănăstirea pe care a ctitorit-o şi spune că, de când a ajuns acolo, e pusă doar pe căptuială. “Aia nu e călugăriţă, au adus-o de pe centură. Nu face decât să vândă tot ce e acolo. I-a luat apartament la copil, din ce a vândut de acolo”, declară Aurel Filip, care spune că nu mai are ce face. A ajuns la 64 de ani şi tot ce îşi doreşte e să se întoarcă la Ierşnic şi să îşi mai trăiască anii care i-au rămas din viaţă, însă spune că nu e este lăsat.

Mitropolia promite că-l va ajuta pe Aurel Filip

Când întrebăm la Mitropolie despre acest subiect suntem pasaţi dintr-o parte în alta. În cele din urmă, ajungem la părintele Ionel Popescu, vicarul administrativ. La prima încercare, evită elegant subiectul: “Îmi pare rău acum trebuie să plec la o conferinţă nu pot să vă spun nimic”. Îl sunăm, din nou, peste câteva zile, când încearcă din nou să ne evite. “Sunt în maşină acum”. După insistenţele noastre, acceptă să ne spună cum stă treaba cu mănăstirea lui Filip.

“Nu l-a scos nimeni afară. Exclus aşa ceva. Acolo nu sunt condiţii de locuit, nu putea trăi sub nicio formă acolo, iar biserica pe care el a ridicat-o, în timp s-a degradat şi sunt necesare investiţii foarte serioase pentru a putea fi dată cultului, pentru a se putea sluji. Noi avem acolo o călugăriţă, dar se află doar în faza de a amenaja o locuinţă pentru obştea care va fi acolo şi deocamdată se ocupă de strângere de fonduri, pentru a putea începe o lucrare serioasă de amenajare. Dânsul poate să meargă oricând acolo, nu-l va scoate nimeni niciodată şi îi vom recunoaşte permanent rolul său de ctitor. Din păcate, dânsul încă de la început nu a fost de acord ca noi să avem o obşte monahală acolo, exprimând întotdeauna ca el să conducă mănăstirea, ori, după cum ştiţi, orice mănăstire se conduce după alte reguli. Nu poate un mirean să conducă o mănăstire. Cam aceasta ar fi foarte pe scurt situaţia”, a spus Ionel Popescu, pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA. 

Susţine că Mitropolia este oricând deschisă să-l ajute pe Aurel Filip să locuiască în condiţii decente. “Dumnealui să vină la noi, pentru că îl aşteptăm cu tot dragul şi tot ce depinde de noi, în cazul lui, noi vom face”, a mai adăugat vicarul Popescu. 

Cum s-a transformat mănăstirea în schit

De altfel, pe site-ul Mitropoliei Banatului, schitul de maici Ierşnic, cu hramul Sfânta Treime – A doua zi de Rusalii, este trecut ca fiind „în organizare”.

„Este ctitoria credinciosului Aurel Filip din localitatea Ierşnic, care, influenţat de personalitatea Părintelui Arsenie Boca, a dorit să înalţe o mănăstire”, arată reprezentanţii Mitropoliei.

Ei confirmă că anul 1996 a reprezentat începutul de drum în edificarea aşezământului monahal, care, iniţial, ar fi trebuit să fie o mănăstire de călugări.

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, în şedinţa de lucru din 13–14 februarie 1996, luând în examinare adresa Arhiepiscopiei Timişoarei nr. 2229-C/1995 cu recomandarea înfiinţării unei mănăstiri pentru călugări, în apropierea localităţii Ierşnic-Cladova, judeţul Timiş; din documentaţie rezultând că mănăstirea ar urma să fie construită din iniţiativa credinciosului Aurel Filip din Lugoj, care deţine două hectare de teren, materiale de construcţie, beneficiind şi de sprijinul credincioşilor…; în temeiul prevederilor art. 8 din Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale, conform căruia «înfiinţarea sau desfiinţarea unei mănăstiri se aprobă de către Sfântul Sinod la propunerea Chiriarhului locului»; la propunerea Comisiei pentru doctrină, viaţa religioasă şi pentru mănăstiri, Sfântul Sinod a hotărât: aprobă înfiinţarea unei mănăstiri în apropierea localităţii Ierşnic – Cladova, judeţul Timiş, cu destinaţia pentru călugări, urmând a se organiza şi funcţiona potrivit rânduielilor tradiţionale bisericeşti, subordonată canonic şi administrativ Arhiepiscopiei Timişoarei“, precizează reprezentanţii Bisericii.

Ulterior, în 2010, Sinodul Mitropolitan a decis ca lăcaşul, „până la dezvoltarea obştii monahale corespunzătoare pentru statutul de mănăstire, să se organizeze şi să funcţioneze ca schit de monahii, dependent mănăstirii Timişeni, urmând a se numi o egumenă care va organiza şi coordona activitatea duhovnicească şi gospodărească, atât pentru finalizarea lucrărilor de construcţie a bisericii şi a corpului de chilii, precum şi a întregii incinte”.

Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la pont@cancan.ro sau pe Whatsapp la 0741 CANCAN (226.226)

DAN ANDREI