O bătrână din Văleni plânge cu lacrimi amare atunci când se gândește că povestea ei de viață ar putea fi reprodusă cu succes ca un scenariu de film. A avut o soartă grea și plină de încercări, dar Dumnezeu a ajutat-o să meargă mai departe așa, cu bune și cu rele.
În viața fiecărui om există povești pe care poate nu și-ar dori să le fi trăit niciodată. O bâtrână din Văleni care avea 3 copii a trăit un adevărat coșmar atunci când și-a dat seama că nu a rămas cu niciunul.
Povestea este una tristă și extrem de greu de digerat, așa că vă avertizăm, urmează informații cu puternic impact emoțional. Potrivit informațiilor oferite de vremeanoua.ro, bătrâna din Văleni avea 3 băieți. Din păcate, unul s-a sinucis, altul a fost omorât, iar ultimul se află în pușcărie.
Bătrâna din Văleni a povestit cum doi dintre copiii săi s-au luat la bătaie, din cauza unei sume de 180 de lei. Cristian, cel agresat, nu a mai putut fi salvat de medici, iar Mihai, fratele său devenit agresor, a fost închis de oamenii legii.
Drama femeii a fost cu atât mai mare cu cât, în urmă cu 4 ani, cel de-al treilea fiu al său și-a pus capăt zilelor, în Italia.
„Cristian, cel care a murit, era mai muncitor decât celãlalt, doar cã atunci când consuma alcool, mai începea sã înjure, sã se certe între ei, o mai fugãreau si pe mama lor, când nu le dãdea bani… Nu au avut o viatã usoarã. Tatãl lor l-a omorât pe socrul lui, adicã bunicul copiilor. S-a dus la puscãrie, a stat vreo 13-14 ani, timp în care sotia îl vizita la închisoare, îi ducea pachete… Când s-a eliberat, familia l-a primit acasã, dar binele nu a durat mult, cã a început sã bea din nou, sã facã scandal, iar copiii i-au zis „fie te potolesti, fie îti iei catrafusele si pleci de aici”. Nu a înteles si pânã la urmã s-a mutat la Feresti, cã de acolo era de loc el”, a povestit unul dintre vecinii bătrânei din Văleni.
„Nu mai este ordine, nu mai este disciplinã, liniste, pace, absolut nimic. A fost Ceausescu prost, dar tare bine mai era. Aveam liniste, toti oamenii se duceau la muncã, nu aveau timp sã stea prin crâsme, nu se dãdea bãuturã pânã la ora 22:00. Dumnezeu sã-l ierte si sã-i fie tãrâna usoarã, dacã as fi mai aproape de Bucuresti, m-as duce si l-as boci în fiecare searã. Era foarte bine, lumea era mai ordonatã, mai religioasã, mai omenoasã. Eu am lucrat la Confectii, eram vreo 4.000 de angajati, dar eram ca fratii. Împãrteam o pâine cu totii”, a spus și bãtrâna.