La 23 de ani, Alex Boabes a reusit sa dea startul unui proiect umanitar fara egal. A infiintat un serviciu de taximetrie gratis pentru bolnavi si saraci, insa recunoaste ca printre comenzi au fost si farse.
Desi a iesit pe interval doar de trei luni, tanarul plateste cu varf si-ndesat pentru un proiect caritabil la care s-a inhamat cu multe investitii, nopti pierdute si rabdare. Satisfactia este una greu de inteles pentru multi, insa, credeti sau nu, Alex Boabes isi investeste toata energia si timpul liber ajutandu-i pe bucurestenii aflati la ananaghie fara sa le ceara vreun leu!
Nu se considera vreo Maica Tereza. Se roaga ca generozitatea lui sa fie contagioasa, insa nu s-a intamplat asa.
Dupa ce s-a decis timp de vreo luna de zile sa porneasca acest serviciu gratuit, au aparut si oportunisti care s-au lipit de el ca musca de miere. I-a refuzat politicos pe toti. “Nu accept donatii din cauza mentalitatii generale a romanului, care crede ca ai ceva de castigat din treaba asta cumva”, explica el.
Nu la fel s-a intamplat cu clientii lui care l-au apelat pana acum. S-a impartit cum a putut el mai bine, insa a ramas cu un gust amar cand a vazut ca sunt si impostori care abuzeaza de bunatatea lui.
“Oamenii inca au rezerve ca eu voi onora comanda, si multi sunt surprinsi cand ajung. Pentru a oferi transperanta acestei idei am decis sa-i fotografiez si sa pun pozele pe Facebook. Nu toti vor insa asta, si nu-i oblig. Am avut insa si surprize cand am taiat orasul in doua si apelantul s-a dat lovit, nu a mai coborat si nici nu a mai raspuns la telefon. Aceste situatii nu ar trebui sa se repete, pentru ca in tot acest timp eu renunt poate la alta solicitare, realmente urgenta, si cad prada unor oameni neseriosi”, explica Alex.
Nici costurile de circa 1.500 de lei pe luna si nici farsele nu l-a facut insa sa dea inapoi din planurile lui, ba chiar cauta solutii sa se implice mai mult, desi lucreaza noapte de noapte si are si alte colaborari care-i mananca foarte mult timp.
“Lucrez in domeniul IT, am o colaborare intr-un club, tot pe partea tehnica, plus alte colaborari din care ma intretin. Activitatea de transport gratuit o desfasor in timpul, liber, cateva ore pe zi. Intr-o zi pot transporta 4-5 persoane, in alta zi una.
Nu am un program fix, pentru ca eu nu stau pe strada, ca taximetristii, pe mine cand ma suna, ma incalt si fug direct de-acasa ca sa-i ajut. Cel mai recent caz a fost o batrana bolnava din zona Tei, care m-a apelat de la o clinica, avea probleme locomotorii, era cu fiul ei. Nu statea departe, dar nu se putea deplasa. Fiul ei o cara in brate de fiecare data, el avea probleme psihice. Mi-au zis ca m-au gasit printr-o recomandarea unui vecin”, mai spune tanarul filantrop.
Serviciul lui, unic in lume probabil, a plecat dintr-o nevoie personala.
“Am fost nevoit de cateva ori sa ajung intr-un anumit loc si nu aveam masina. Nu am avut niciun prieten la care sa apelez, am avut si urgente medicale cu membrii familiei mele si nu am avut bani sa platim vreun mijloc de transport. Aceste situatii m-au influentat. Nu am mai facut actiuni umanitare pana acum. Pot sa demonstrez ca oricine poate ajuta si fara sa donezi bani. Eu am o satisfactie de ordin moral, sunt impacat sufleteste si constient ca si eu as putea fi in postura lor candva”.
(Mariana Apostol)