Pedepsele fizice nu sunt un stimulent. Copiii raman marcati de bataile incasate de la parinti

Consecintele acestor pedepse asupra dezvoltarii copilului au fost atent studiate de cercetatori, care au ajuns la concluzia ca violenta este daunatoare atat pentru cei mici, cat si pentru parintii lor. Cele mai bune rezultate se pot obtine prin incurajari, explicatii si dandu-le exemple chiar si atunci cand au gresit, pentru ca acest tip de comportament ii va face pe copii mai putin violenti si le va stimula ratiunea si stapanirea de sine. Copilul, viitor adult, va proceda la fel ca parintii lui in relatiile cu cei mai slabi decat el sau chiar si in viitoarea lui familie. Daca pustiul va scoate din sarite, astfel incat aveti impulsul de a-l altoi, stapaniti-va si ganditi-va la urmatoarele lucruri, care va vor determina cu siguranta sa cautati alta metoda de a va impune in fata lui: copiii nu sunt adulti si, de aceea, nu se pot comporta ca ei; copiii invata lucruri noi si incearca sa le faca in felul lor, care nu intotdeauna poate fi si al parintilor; pentru a va putea controla copilul, mai intai trebuie sa va controlati pe voi. Amintiti-va ca, de multe ori, il invatati sa fie stapanit, sa judece mai intai si apoi sa faca ceva! vor tine minte toate nedreptatile si mai ales reactiile violente din familie si viitorul adult le va povesti copiilor lui; cei mici reactioneaza negativ la iesiri colerice si vor raspunde pozitiv la afectiune si dragoste; copilul poate fi distrat, preocupat de gandurile lui si poate sa nu va raspunda asa cum ati dori la cele spuse de voi. Nu il judecati gresit ca nu este suficient de atent si de intelegator; adolescenta este perioada in care copilul se simte deja adult, are nevoie de independenta si de aprecierea personalitatii lui. El poate fi mai retinut si trebuie sa-l ajutati sa va fie confident, trebuie sa stiti sa-i aratati afectiunea si grija pe care i-o purtati, dar fara sa-i rupeti aripile atunci cand s-a hotarat sa isi asume riscuri in ceea ce face; apropiatii ii influenteaza pe viitorii adulti, astfel incat unii copiaza comportamentul parintilor (calmi, linistiti sau agresivi) in viitoarea lor familie. Altii vor evita sa-si construiasca un camin, tocmai pentru ca au condamnat comportamentul parintilor. Devin interiorizati si reactioneaza agresiv Mediul familial calm si iubitor asigura copilului o stabilitate emotionala care-i permite o dezvoltare normala. Familiile prea ocupate, care acorda timp putin cresterii copilului, cele agresive, nepasatoare il nemultumesc pe micut, care se va insingura, se va interioriza sau, mai tarziu, va reactiona cu violenta si agresivitate in situatiile care nu-i convin. Micutul va avea ticuri (rosul unghiilor, diferite miscari involuntare, leganatul capului, urinatul in pat), situatii inexplicabile pentru parinti, care, de cele mai multe ori, dau vina pe o boala, fara sa isi asume vreo vina. Psihologul trebuie sa fie acela care sa atentioneze parintii unde au gresit si sa fie mai atenti la reactiile emotionale ale copilului. Trebuie sa-i intariti increderea in dragostea care-l inconjoara, sa-i creati un sentiment de stabilitate si siguranta, pentru ca recompensa va fi un copil fericit si stabil emotional.