Paul Surugiu-Fuego a lansat un nou colind emoționant, sub aripi de înger: ”Ninge în Rai”
Iubitorii colindelor sunt răsfățați, la sfârșit de an, cu o nouă piesă de suflet interpretată de Fuego, artistul a cărui sensibilitate, împletită muzical cu o voce inconfundabilă, aduce bucurie și speranță în sufletele tuturor iubitorilor de frumos.
Colindul ”Ninge în Rai”, piesă compusă de Fuego pe versurile lui Adrian Artene și orchestrată de Alexandru Gorgos, este încă un semn că, în pofida unei realități pandemice dureroase, speranța rămâne vie și înnobilează fiecare trăire.
Laitmotivul acestui colind special este un ”tablou” pe care însuși Dumnezeu îl pictează în albul purității, cu ”lumini perlate” și, în fața unei asemenea opere de artă, chiar și ”ceru-ngenunchează” în timp ce ”ninge în Rai cu aripi de înger”.
Colindul ”Ninge în Rai” reamintește tuturor celor care ascultă, alături de cei dragi sufletelor lor, așteptând nașterea Mântuitorului, că ”Sfântă-i ninsoarea ce cade-n icoane /Și cei ce zidesc troiene în Cer”, iar ”leru-i ler” se transformă, o dată în plus, într-o declarație emoționantă a vieții care, dincolo de toate îngrijorările cotidiene, de toate nejunsurile sau semnele de întrebare, merge mai departe.
”Sfântă-i ninsoarea ce cade-n icoane”
Iarna nu este doar anotimpul alb care reunește sufletele în jurul bradului de Crăciun, ci se materializează, prin intermediul acestui colind interpretat de Fuego, într-o rugăciune, iar palmele împreunate cu evlavie sunt gestul suprem care poate fi întâlnit în fiecare casă.
Personalizat de autorul versurilor, Dumnezeu este nu numai pictor desăvârșit, ci și un personajul central al colindului, care înfășoară un anotimp magic în ”broderii” neasemuit de frumoase.
”Iarnă, rugăciune, tu, albă minune / Ai zăpezi de vis și-un Crăciun promis /Straie de mătase, Dumnezeu îți coase / Și te înfășoară-n broderii frumoase”.
Refrenul piesei – oferind imaginea sugestivă a unor aripi de îngeri transformate în… ninsoare – punctează renașterea anuală a tuturor speranțelor.
”Ninge în Rai cu aripi de înger / Și-adie un colind, leru-i ler / Sfântă-i ninsoarea ce cade-n icoane / Și cei ce zidesc troiene în Cer”.
”Da, colindam şi când eram mic, împreună cu alţi câţiva puşti de vârsta mea. Doar că, pe vremea aia, pe noi nu ne interesa cât de bine cântăm, ci ne interesa să facem spectacol la uşa fiecărui vecin. Şi căutam originalitatea – la drept vorbind, multe secrete am deprins eu atunci, în perioada colindelor copilăriei”, mărturisea Paul Surugiu-Fuego, unul dintre cei mai iubiți artiști români, cu mai mult timp în urmă.