Fuego aniversează curând împlinirea a 41 de ani, timp în care mărturiseşte că l-a dedicat publicului şi carierei sale. Artistul a vorbit pentru CANCAN.RO, site-ul nr. 1 din România, despre cum simte trecerea anilor, despre regrete şi cum reuşeşte să se menţină mereu în topul preferinţelor publicului.
Fuego, pe numele său real Paul Surugiu, face 41 de ierni de când împodobeşte bradul. Azi este ziua lui şi nu se putea să nu-l intervievăm puţin cu privire la ceea ce-şi mai doreşte, la regretele lui şi la felul în care reuşeşte să se menţină,de atâţia ani, aproape 25, pe scena muzicală românească, în condiţiile în care nu este în heavy rotation, dar face două turnee naţionale pe an sold-out.
Fuego reuşeşte de fiecare dată să suprindă prin ceva, fiind unul dintre cei mai îndrăgiţi artişti de la noi. Agenda sa este mereu plină şi după cum declară chiar el, n-ar putea funcţiona dacă n-ar fi pe scenă. Artistul are la activ 5 discuri de aur şi două de platină pentru vânzări, peste 600 de piese în repertoriu şi titlul de Artist al Poporului în Basarabia, primit în 2012, de la preşedintele Nicolae Timofti, acolo unde se bucură de aceeaşi notorietate ca şi la noi. (VEZI AICI: FUEGO a spus în direct ce nimeni nu ştia până acum! Artistul a dezvăluit cum îl strigau cei dragi când era copil)
Faci 41 de ani. Ce înseamnă vârsta asta pentru tine şi care-s punctele tale forte în prezent?
Aş minţi dacă aş spune că simt vârsta asta prea tare. Nici nu-mi vine parcă să cred că am ajuns aici. Sigur că firele albe nu mă lasă să visez prea mult, dar chiar şi aşa, sunt în continuare un adolescent, un om relaxat, care face cu pasiune profesia asta şi care crede că nimic pe lume nu e întâmplător, pentru nimeni dintre noi. Vârsta pe care o fac e un detaliu. N-are relevanţă, cu atât mai mult cu cât, parcă de acum încep să trăiesc cu adevărat şi să ma bucur de nebuniile şi frumuseţile oferite de viaţă. Contrar aparenţelor poate, eu sunt un nonconformist, căruia îi place să-şi asume riscuri şi care accepta şi atunci când greşeşte cu aceeasi lejeritate ca atunci când reuşeşte ceva. Aici sunt eu bun, asta-i punctul meu forte, la care adaug desigur, o calitate specifică fecioarelor – sunt tipicar. Nu mă las până nu despic firul în 200 şi găsesc toate părţile bune şi cele proaste. De asta toţi prietenii îmi spun că sunt mult prea chisat. Analizez fiecare detaliu şi nu mă las până ceva nu iese aşa cum vreau. Chiar dacă nu-mi iese de fiecare dată,rămân împăcat cu ideea că am încercat!
Ce-ţi doreşti de ziua ta?
Mai puţină celebritate. Toată lumea spune că e minunat să fii cunoscut dar credeţi-mă că asta nu are doar puncte pozitive. Uneori aş vrea să stau la o masă, în mulţime, fără să vină oamenii să mă pozeze, să se uite insistent sau să intre în vorbă. Nu exagerez, îmi place şi sunt onorat că am ajuns, prin public în primul rând, cine sunt, iar cei ce mă ştiu văd faptul că sunt un om popular, care stă cu orele să dea autografe, dar îmi trebuie si momente de respiro. Aş mai vrea de ziua mea răbdare să le pot face pe toate şi poate o oră în plus pe lângă cele 24, pentru că în ultimele luni, din păcate, am ajuns să dorm doar 4-5 ore, de pe la 5 dimineaţa, având un program plin şi nenumărate proiecte. Şi mai vreau, pentru că sunt un alintat şi-mi doresc mai multe, să-mi păstrez mintea limpede mult timp, să fiu ancorat în realitate şi să am capacitatea de a discerne ce-i mai bine pentru mine şi pentru cei din jurul meu!
Ai regrete?
Definiţia acestui cuvânt e ambiguă. Aş repeta oricând toate greşelile din viaţa mea pentru că ele m-au făcut ce sunt azi. N-aş putea spune că regret ceva din faptele mele, în schimb nici nu pot să nu recunosc că există momente în care mi-aş dori să fac mai mult, să mă împart în mai multe locuri şi să pot dărui din arta mea, muzică, teatru, pictură, cât mai multor oameni. Ah, şi regret că n-am “impodobit” bradul, în cântec, în vers, cu o nouă variantă, şi cu tata, pe care l-am pierdut prea repede, la 58 de ani şi de care mi-e dor nespus, el fiind cel care m-a învăţat multe lucruri pe care le aplic şi azi în viaţa mea.
Cum te menţii în industria muzicii româneşti care actualmente pare că nu mai dă şanse celor care nu sunt în heavy-rotation la radio?
Nu mă afectează prea tare povestea cu radioul pentru că eu merg pe alt principiu de funcţionare. Muzica mea ajunge, cu toate impedimentele găsite în cale, la oameni. Publicul mă judecă, mă ascultă, mă aplaudă, îmi cumpără şi îmi ascultă muzica. Nu e simplu să te menţii şi e un foc continuu căruia trebuie să-i faci faţă dacă eşti artist independent şi cânţi un gen muzical care nu-i neapărat în trendul puştilor. Eu am venit tot timpul cu ceva nou, m-am bazat pe emoţie, am venit cu romantism şi am adus în cântec, într-o perioadă în care muzica a luat o altă turnură, sentimentele şi melodicitatea, două componente pe care românii le cunosc de multă vreme şi le iubesc. Bradul a fost de partea mea, casa părintească la fel şi aşa, uşor, uşor, oferind calitate la sală, melodii noi, cu stiluri diferite, am reuşit să fiu pe buzele oamenilor, care vin an de an să mă vadă, în toate oraşele ţării şi care ştiu că muzica romantică, de calitate, nu va pieri niciodată! (CITEŞTE ŞI: FUEGO, mărturisiri sincere despre LIDIA BUBLE, făcute la scurt timp după ce artistul şi-a uimit fanii cu un nou look!)