De curând am putut urmări la treaba Generația de Aur, probabil pentru ultima oară. Acești fotbaliști ne-au adus atât de multe bucuri între anii 1990 și 2000. Hagi, Popescu, Petrescu, Belodedici sau Lăcătuș sunt doar câțiva dintre jucătorii care au făcut senzație în acea echipă.
Am avut și în alte perioade jucători senzaționali precum Dobrin, Balaci sau Simatoc. Primii doi sunt ceva mai cunoscuți, dar despre ultimul dintre ei puțini microbiști știu că a jucat la niște echipe foarte mari precum Inter Milano sau Barcelona.
Sunt însă fotbaliști care au fost extrem de înzestrați, dar din păcate nu au reușit să se ridice la nivelul pe care l-ar fi putut avea. Rămâi și citește rândurile de mai jos dacă vrei să afli care sunt cei mai importanți jucători români care și-au irosit talentul.
Lista începe cu cel poreclit „Briliantul” pentru că este considerat ca fiind unul dintre cei mai talentați fotbaliști pe care i-a dat vreodată România. De două ori a fost suspendat din activitate, fiind găsit pozitiv la cocaină și sibutramină.
Palmaresul lui este destul de sărac, el câștigând următoarele:
Dacă ar fi rămas la Chelsea sau s-ar fi impus mai târziu la Juventus, poate altfel ar fi arătat această listă.
I s-a spus „Hagiluțu” pentru că driblingurile sale semănau cu cele ale actualului patron și manager tehnic de la Farul Constanța. Stilul său de viață tumultos, cu multe petreceri cu lăutari, au făcut ca el să nu atingă potențialul imens pe care l-a avut.
Nu are nici măcar un trofeu în palmares, asta deși a fost la echipe mari precum Steaua București, Rapid București sau Galatasaray.
A fost arestat în Scoția și Grecia pentru furt, iar de curând a părăsit penitenciarul Rahova după ce a fost prins conducând fără permis. Calitățile sale de fotbalist erau incredibile însă, și asta pentru că dribla cu o ușurință ieșită din comun.
Se poate mândri cu următoarele trofee:
Pe campionatele în care a evoluat Dănuț Lupu, dar și pe multe alte competiții și sporturi, poți juca la pariuri sportive online chiar din confortul casei tale.
În anul 1981, la Campionatul Mondial U20 din Australia, România obținea medalia de bronz. Vedeta echipei era acest fotbalist, care de altfel a primit Balonul de Aur al competiției. Două accidentări grave au făcut ca el să nu ajungă acolo unde toată lumea se aștepta.
A refuzat să meargă la echipele din București și poate și de aceea nu a câștigat niciun trofeu. Cea mai mare parte din carieră și-a petrecut-o la Corvinul Hunedoara, el mai evoluând în țară pentru U Cluj, Unirea Alba Iulia și Inter Sibiu, dar și în Ungaria, un an, la Diosgyor.
Fiul lui Tudorel Stoica a avut un potențial imens, însă și-a irosit talentul. În cel mai bun al lui a câștigat titlul și Supercupa în Belgia, fiind desemnat cel mai bun tânăr jucător din acea țară și marcase și 4 goluri în Liga Campionilor. Doar 21 de ani avea în acel sezon.
De-a lungul carierei a câștigat aceste trofee:
A fost la unele dintre cele mai bune echipe din Belgia, este vorba despre Anderlecht, Club Brugge și Gent. Totuși, nu a reușit să facă pasul într-un campionat mai puternic, iar la naționala României a jucat în doar 13 meciuri.
Unii spun că a fost chiar mai talentat ca fratele său, Adrian Ilie, cel care a făcut parte din Generația de Aur. Sabin, care era tot atacant, nu a avut însă grijă la viața extrasportivă. Nu demult a recunoscut că pe când avea 30 de ani a pierdut 600.000 de dolari la poker.
Doar în România a cucerit trofee, iar acestea sunt următoarele:
La noi în țară a jucat pentru mai multe echipe, cele mai importante fiind Steaua București și Dinamo București. A fost coechipier cu fratele lui la Valencia și a evoluat inclusiv în Germania, la Energie Cottbus, însă la naționala României a strâns doar 4 selecții.
Chiar și cei mai tineri îl știu pe acest mijlocaș genial pentru că a jucat până de curând. Era un magician pe gazon pentru că avea niște driblinguri rafinate, iar pasele lui erau fantastice. Accidentările, poate și lipsa de maturitate, au făcut ca el să nu aibă o carieră la nivel înalt.
Iată ce palmares are:
Deși a fost la echipe bune din afara țării, la Panathinaikos în Grecia sau la Utrecht în Olanda, el nu a putut să facă pasul la un club de top. Abia spre finalul carierei, la Vaslui și FCSB, a arătat într-adevăr ce poate și astfel a prins mai multe meciuri la națională.