Finala UEFA Conference League se dispută la Praga, pe 7 iunie, între Fiorentina (Italia) și West Ham United (Anglia), fosta adversară a FCSB-ului din faza grupelor. Reprezentanta Italiei are cel mai bun atac dintre toate participantele la competiție, în timp ce echipa engleză este neînvinsă.
Fiorentina a câștigat un singur trofeu european până în prezent. În sezonul 1960-1961, echipa „viola” cucerea Cupa Cupelor, după 4-1 la general cu Glasgow Rangers. Patru ani mai târziu, West Ham se impunea în finala aceleiași competiții, în fața lui 1860 Munchen (2-0 la general).
Formația din Florența a mai jucat două finale, ambele pierdute în fața lui Atletico Madrid (Cupa Campionilor Europeni, sezonul 1961-1962) și a lui Juventus (Cupa UEFA, sezonul 1989-1990). Formația antrenată acum de Vicenzo Italiano este, astfel, prima care joacă finala în toate cele patru competiții europene intercluburi. La rândul lor, „ciocănarii” au fost aproape de un al doilea trofeu în sezonul 1975-1976, dar au fost învinși de Anderlecht (2-4 la general).
Fiorentina (valoare de piață 236,3 milioane de euro potrivit transfermarkt.com) a înscris 36 de goluri în 14 jocuri din această ediție de Conference League, 21 de reușite venind în deplasare. Elevii lui Italiano au marcat minim trei goluri în ultimele șase partide pe teren străin. Golgheterul campaniei este Arthur Cabral, cu 7 goluri. Totuși, se consideră că cel mai important jucător al „violeților” este tehnicul mijlocaș ofensiv argentinian Nicolás González.
Fiorentina joacă de obicei într-un modul 4-2-3-1. Construcția începe de la nivelul fundașilor, filosofia de joc fiind eminamente ofensivă. Se pune accent pe fotbaliștii creativi de la mijlocul terenului. Ca un cancan, se spune că anumiți sportivi „italieni” se destind în cantonamente cu ajutorul jocurilor de noroc și nu de puține ori se distrează după ce revendică bonusuri casino.
Iată primul „unsprezece” folosit în ultima partidă din Conference League, contra lui Basel: Terracciano – Dodo, Milenkovic, Igor, Biraghi – Bonaventura, Amrabat, Castrovilli – Gonzalez, Cabral, Brekalo
Drumul spre finală:
West Ham (cotă de piață 451,5 milioane de euro) nu se poate lăuda cu forța ofensivă a adversarei, dar se mândrește cu faptul că este singura echipă neînvinsă: elevii lui David Moyes au câștigat 11 din cele 12 jocuri, celălalt încheindu-se cu remiză. „Ciocănarii” au un stil de joc echilibrat, alternând momentele în care se apără cu cele în care atacă cu mulți jucători. În Conference League, echipa a arătat o cu totul altă față comparativ cu cea din Premier League, unde au avut un sezon foarte slab.
Jucătorul cheie al reprezentantei Angliei este Declan Rice, un exemplu pentru toți coechipierii prin risipa de efort și prin capacitatea de a-i mobiliza pe cei din jur. Rice a marcat un gol foarte frumos contra lui Gent, în „sferturile de finală”.
În manșa secundă a semifinalei cu Alkmaar, Moyes a trimis în teren următorii jucători: Areola – Kehrer, Zouma, Aguerd, Cresswell – Paqueta, Rice, Soucek – Bowen, Antonio, Benrahma
Drumul spre finală:
Confruntarea de la Praga va fi arbitrată de o brigadă care îl are la centru pe spaniolul Carlos del Cerro Grande. Acesta va fi asistat de compatrioții Pau Cebrián Devis și Guadalupe Porras Ayuso.