Cum se distrau bucureștenii fără mall-uri: Târgul Moșilor și istoria sângeroasă a pitorescului Obor

Vizitat astăzi, Oborul are un farmec aparte, cu viața și oamenii lui, cu piețari și târgoveți, cu mici afaceriști și bețivi simpatici care îți ațin drumul, mereu pregătiți cu câte o poveste cu tâlc. Dar istoria Pieței Obor este mai sumbră decât ați putea crede.

Situat într-un loc foarte circulat (ca și acum, de altfel), în special de către comercianți, Târgul de Afară (numele străvechi al Târgului Moșilor) nu era doar o zonă plină de cârciumi și voie bună, ci și locul unde erau spânzurați, în public, condamnații la moarte. Sinistra practică a fost abolită abia în secolul XIX de către domnitorul Grigore Ghica.

În perioada interbelică, Târgul Moșilor a crescut în importanță, iar celebrul tramvai 16, care deasupra parbrizului avea un carton mare pe care scria ”La Moși”, devine cel mai uzitat mijloc de transport de către bucureștenii pentru care Oborul era ceea ce sunt astăzi mall-urile, pentru unii dintre noi. În absența cinematografelor și a magazinelor de firmă, distracția vizitatorilor era asigurată de numere de dresuri de câini, roți ale norocului, ateliere de fotografii ”la minut” și prăvălii cu dulciuri și răcoritoare, fie ele nealcoolice sau dimpotrivă. Tiribombele se aflau în epoca lor de început, atât de la-nceput încât nici măcar nu se numeau ”tiribombe” încă, ci erau poreclite ”gâdilici”, aluzie la senzația oferită clienților.

Venirea celui de-al doilea război și, implicit, a comuniștilor a răpit mult din farmecul vechiului Obor, care a fost sufocat de blocuri înalte și fără suflet. Una dintre puținele clădiri care amintesc de frumusețea vechiului târg este Hanul Solacolu, odinioară un local de mare lux, astăzi, din păcate, doar o ruină uitată de prea mulți.