Fie că fac parte dintr-o trupă de teatru, participă la un festival sau fac artă stradală pe cont propriu, artiștii de stradă sunt acei oameni care aleg să elimine cadrele convenționale și restricțiile de spațiu. Își urmează talentul, oricare ar fi el – dans, muzică, pictură, teatru – și performează în fața unui public omogen, mereu diferit și tot timpul în mișcare.
Arta stradală este la tot pasul, iar Bucureștiul nu face excepție. Artiști care pictează pânze cu spray-ul, folosindu-se de instrumente banale, actori păpușari care fac deliciul trecătorilor dând viață unor marionete, cântăreți care fac trecătorii să se oprească și să îi asculte, dansatori care fac spectacol stând în mâini și cap sau fac dans contemporan și mulți alții. Sunt genul de oameni care dau personalitate orașului și care fac artă din pură pasiune.
Arta stradală a luat amploare în București în ultimii ani. Acum, mulți antreprenori apelează la artiști urbani pentru a integra street art în afacerile și spațiile pe care le dețin. Artiștii stradali, din școala veche – mimi, circari, acrobați, păpușari, caricaturiști, sau cei din noul val – grafferi, bikeri, skateri, artiști contemporani, tratează strada ca pe o scenă imensă pe care se perindă tot felul de oameni. Unii mai modești, alții care epatează, unii care merg grăbiți sau alții care așteaptă- ei fac artă pentru toți și fiecare dintre ei, iar arta pe care o fac nu ține cont de împrejurări, decor sau norme sociale.
În București sunt mulți artiști stradali și multe evenimente dedicate lor. În parcuri, găsim mereu câte un artist gata să surprindă chipurile oamenilor pe hârtie, ori statuile vivante care îi încântă pe copii. În skateparcuri mereu vedem puști care fac acrobații cu rolele, bicicleta sau skateboard-ul. Avem parte de festivaluri de stradă precum Festivalul Strada Armenească, dedicat artiștilor stradali sau Fest(in). Sunt zile în care Bucureștiul se își îndreaptă atenția spre ei și le arată prețuirea.
Ce oraș ar fi acela unde tinerii nu dansează, nu cântă, nu se distrează? Unul cu siguranță trist. Iar Bucureștiul, ca și alte capitale europene, abundă în tineri talentați care se adună să cânte, să danseze sau să facă sport în spații publice, spre deliciul trecătorilor. Sunt artiști stradali, chiar dacă nu realizează.
Mulți dintre artiștii stradali au o viață absolut normală: au familie, copii, un job normal. Sunt talentați și au găsit un mod de a își exprima creativitatea, un spațiu neconvențional în care să se expună. Să fii artist stradal nu îți aduce mari satisfacții pe plan financiar, însă bucuria și aprecierea din ochii trecătorilor te fac să devii dependent de starea pe care le-o oferi.
Arta de stradă începe să fie tot mai promovată în București. Fie prin festivaluri specifice, prin promovarea artiștilor stradali în cadrul diverselor evenimente sau încurajarea acestora, oferind spații de desfășurare și condiții optime pentru ca trecătorii să poată lua parte la spectacole. Este un aspect important din viața fiecărui oraș, o amprentă personală și un mod ideal în care omul de rând se conectează cu artistul și cu creația, independent de cadrele formale, factori financiar sau de conduită socială. În stradă, există doar artistul și consumatorul de artă- care comunică, se încurajează din priviri, fac schimb de emoții și se conectează.
Pe lângă acest rol, de a se apropia de public, artistul are beneficiul unui răspuns direct de la privitor. Un răspuns – verbalizat sau nu, transmis prin limbajul corpului sau un simplu zâmbet de apreciere- sunt elementele care hrănesc ego-ul unui artist. Îl încurajează să continue ceea ce face. Apoi, sunt privitorii care merg și le strâng mâna, mulțumindu-le artiștilor că le-au făcut ziua mai frumoasă. Un astfel de răspuns este motivația zilnică a artistului de stradă.