O tânără a născut în toaleta Institutului Mamei şi Copilului! Mărturii cutremurătoare: ”Am născut din picioare. Leşinam de durere!”

Avocatul femeii a postat pe pagina lui de Facebook mesajul acesteia, subliniind că tânăra a postat mărturiile într-un grup închis de pe aceeaşi reţea de socializare.

”Fata e tare speriată şi se fac multe presiuni asupra ei acum. Ea are nevoie de ajutor şi susţinere, iar oamenii care se fac vinovaţi de aşa chestii oribile trebuie traşi la răspundere”, a scris avocatul Dumitru Petru Sliusarenco pe pagina personală de Facebook.

Iată mesajul cutremurător al tinerei mămici: ”Scriu această postare nu pentru ca să fiu miluită, ci să ştie lumea ce se întâmplă la Centrul Mamei şi Copilului. În urmă cu două săptămâni am fost nevoită să nasc, de fapt, să chemăm naşterea (termen 21 de săptămâni). Iniţial am ajuns cu dureri de burtă la urgenţă, doamna de gardă m-a alungat acasă, cică totul e bine. Noaptea iar m-a luat ambulanţa. Am fost internată de sâmbată până luni, nici nu se apropiau de mine, au văzut în istorie că îngeraşul meu e foarte bolnav şi au aşteptat până luni. Luni, doamna Fuior mi-a confirmat patologiile şi deja s-a început procesul. Am trecut prin iad şi scriu cu lacrimi în ochi. M-au trimis să-mi cumpăr pastile care îmi cheamă naşterea. Prima pastilă am băut-o şi am aşteptat o zi. Menţionez că nu mâncasem două zile. A doua zi m-au trezit la 6 dimineaţa şi mi-au zis să pun sub limbă o pastilă, în cinci minute s-au început durerile, peste jumate de oră încă una, am luat în total patru pastile. Aveam dureri groaznice. Nimeni nici nu intra în cameră. Eram doar cu o fată, care trebuia sa se ducă acasă, dar a rămas cu mine, văzând atitudinea lor. Peste două ore mi-au pus încă două pastile sub limbă. Vărsam verde, fata care era cu mine a fugit să îi cheme, iar din coridor am auzit: „şap şi dacă varsă, nu poate ieşi până la baie?” ok…. Mi-au pus o injecţie, mi s-a început un şoc, mă zbăteam mai ceva ca peştele, nu tremuram, dar mă zbăteam. Fata a chemat medicul, iar el zice că tot normal, dar nici nu mă puteau ţine. Mi-au dat încă două pastile. Nu aveam nimic puteri, plângeam de durere şi mergeam în genunchi. Mi-au mai pus câteva injecţii. Deja nu aveam puteri nici să ţip, nici să mă mişc. Aşa m-am chinuit 23 ore. Sora medicală a intrat o dată şi mi-a adus sudna, spunându-mi: „Hai poate răbzi până la 8.00 ca să vina medicii, să nu naşti la mine”. Mă rugam la Dumnezeu să nu nasc chiar, ma temeam să nimeresc pe mâna ei. A mai intrat la 3 noaptea la mine şi a început a striga: „Şi raji? Sperii alte fete!”. Doamne…. Doamne…. Mă rugam să-mi rupă apele, leşinam de durere, voiam sa-mi bag mâinele să le rup singură, săream cu toată durerea în sus, mergeam, mă târâiam pe sub pat, voiam deja sa ma arunc peste geam. Când simţeam că mi se duc ochii peste cap, am chemat sora medicală, am rugat-o să cheme doctorul că nu pot, într-adevăr nu puteam nici să deschid ochii, iar ea îmi spune: „Iaca încă banii nu i-am mai cheltuit pentru tine pe telefon, eu o să decid când vine doctorul şi cind nu”. Ooohhhh Doamne. La 4.30 dimineaţa eram plină de sânge, sora medicală tot nu vroia să cheme doctorul, a zis că tot normal, aşteptăm apele, a ieşit ea din cameră, trec 10 minute, mi-am luat sudna şi m-am dus la baie. Am născut singură, singură în sudnă. O strigam, iar ea nu venea, deşi era aproape. Am născut din picioare, cu un picior pe masa din baie şi cu un picior ridicat. Fetelor, ca un câine am născut. Până a venit ea, eu eram cu fetiţa în braţe. A venit şi striga la mine iar, că baia îi de sânge şi să nu mă uit la fată, dar până a venit ea, eu deja o analizam şi plângeam, tremuram cu ea. Doamne…Doamne…Mi-au tăiat cordonul şi m-au trimis dintr-un capăt de coridor în alt capăt, cu cleştele în mână…Mă ţineam de pereţi. M-am urcat pe capră, deja cu ajutorul fetei care era cu mine, ea a auzit strigătele mele, iar sora medicală aştepta medicul cu uşa inchisă. Au adus fata li găsit mine şi îmi zice: „Da asta nu-i nici fată şi nici băiat”. Doamne. Credeam că nu se termină durerea aia. Mi-au pus anestezie şi când m-am trezit la 8.00 nu venea nimeni. A intrat medicul şi îmi zice „Apu şi ai crezut?! Te-ai odihnit o zi şi amu te-ai chinuit, lasă că nu mori”. Eu voiam să mor. Să mă îngroape la picioarele ei”.