O tânără studentă la Facultatea de Medicină și Farmacie din Iași se confruntă de la naștere cu un diagnostic rar întâlnit în lume și singurul, de altfel, la ora actuală în România. De la o simplă durere abdominală, tânăra de 20 de ani a fost la un pas de moarte. Medicii din Iași s-au luptat ore în șir să o salveze, neștiind cum să procedeze exact într-un asemenea caz.
Nicoleta Husaru are 20 de ani, este născută în Bacău, dar locuiește în Iași. Calvarul cu care se confruntă astăzi a început încă de la naștere. Nimeni nu a știut ce i se întâmplă, pentru că în România nu existau posibilități de diagnosticare. La începutul lunii ianuarie 2020, tânăra studentă a văzut moartea cu ochii când, din cauza unei dureri la stomac apărute spontan, a ajuns direct în secția de Anstezie și Terapie Intensivă.
„Era într-o sâmbătă seară când am început să am dureri abdominale. Inițial, am crezut că va trece, așa că am luat niște medicamente de domolire a simptomelor. Nu doream să mă prezint la medic pentru că luni aveam examen, așa că am sperat că duminică mă voi simți mai bine. Duminică dimineața simțeam niște dureri în abdomen de parcă se spărgea sticlă înăuntrul meu. Au urmat episoade de greață, nu puteam tuși, nu puteam respira cum trebuie, nu puteam să-mi contractez mușchii abdominali. Nu m-am așteptat nicio secundă ca aceste simptome să ducă la diagnosticul pe care l-am primit. Am mers la UPU într-un final, pentru că nu mai suportam” a povestit tânăra.
Ajunsă în UPU, medicii i-au verificat întreaga fișă medicală. Tânăra fusese diagnosticată în anul 2005 în Italia cu afibrinogenemie congenitală, o boală rară cu care te naști și care este cauzată de un defect de coagulare a sângelui. În Italia i s-a spus atunci că va trebui să ia medicamete întreaga viață, însă tot în România s-a lovit și de lipsa lor.
„Totul a început de la naștere. Mama mi-a povestit că în momentul în care medicii mi-au tăiat cordonul ombilical am făcut prima hemoragie. De la naștere până la vârsta de cinci ani nu am avut un diagnostic clar. Tatăl meu lucra în Italia pentru un director medical al unui spital de acolo. Auzind povestea mea, i-a spus tatălui să mă ducă în Italia. Acolo am primit diagnosticul de afibrinogenemie congenitală. M-am întors în România. Nu exista medicamentație necesară pentru boala despre care nimeni nu știa. Mama s-a luptat extrem de tare cu Ministerul Sănătății să obțină medicamentația. Am luptat șapte ani pentru a primi tratamentul decontat”, spune Nicoleta.
În timpul celor cinci zile în care tânăra studentă a fost internată, medicii de la Clinica de Chirurgie s-au chinuit din răsputeri să o țină în viață. Specialiștii spitalului susțin că fără o colaborare multidisciplinară, Nicoleta nu s-ar fi externat după zece zile de la internare.
„La secția de ATI i s-au administrat pacientei concentrat de fibrinogen și plasmă. La diagnosticare, sângerarea intraabdominală era de 51 ml, iar după cinci zile era de 20 ml. A fost transferată ulterior la Clinica de Hematologie pentru continuarea tratamentului. Pe parcursul internării aici a prezentat o evoluție favorabilă, cu creșterea nivelului de hemoglobină și fibrogen, fără semne de iritație peritoneală. După cinci zile, pacienta se externează cu stare generală bună și vine săptămânal la control și tratament. Boala ei, din păcate, nu este tratabilă. Putem prin tratament diminua simptomele și efectele” a spus reprezentatul Clinicii din Iași.
Boala de care nu va putea scăpa toată viața nu o oprește însă din visul ei. Tânăra de 20 de ani își dorește să devină cadru medical.