O învățătoare din Iași a înfiat o fetiță, iar viața ei s-a transformat într-un coșmar! ”De fiecare dată, cei care fac bine ies prost”
Disperarea unei învățătoare din Iași a atins apogeul după ce fetița pe care a adoptat-o a aflat că nu este mama ei naturală, iar comportamentul copilei s-a schimbat radical. femeia recunoaște cu toată sinceritatea că nu ar mai repeta gestul dacă ar fi să dea timpul înapoi.
Fetița, Maria, a fost abandonată în anul 2001, într-o maternitate din Iasi, iar după patru ani o învățătoare din Iași și-a dorit s-o adopte. Ceea ce s-a și întâmplat.
Deși la început i s-a părut a fi o idee bună, acum, femeia nu ar mai face acest pas. Și asta pentru că tot comportamentul fetei s-a schimbat la auzul veștii că a fost de fapt înfiată.
„Până la vârsta de șapte ani totul a fost bine, lapte și miere, ne înțelegeam foarte bine și ne iubeam. De atunci, nu știu exact ce s-a întâmplat. Noi am vrut să ținem ascuns acest lucru de ea, până la o vârstă decentă, ca sa înțeleagă despre ce este vorba. Voiam să păstrăm acest secret măcar până împlinea ea 16 ani și avea capacitatea să înțeleagă acest lucru. Problema a fost că, având prieteni de familie care aveau copii la rândul lor, de aceeași vârstă cu Maria, și ei știind că ea a fost adoptată, nu s-au ferit să-i spună acest lucru. Foarte puțini oameni știu că avem un copil adoptat, dar oricât de puțini ar fi, adevărul tot se afla înainte să i-l spunem noi. Din acea perioadă, Maria s-a schimbat total, nu o mai recunoșteam. Copilul cuminte și blând de altă dată s-a transformat într-un suflet plin de ură, care nu mai ținea cont de cât de tare rănește cu vorbele pe care le spune„, a declarat Andreea B. pentru bzi.ro.
După numeroase discuții cu fiica ei, învățătoarea a ajusn la concluzia că nu are niciun control asupra ei sau a emoțiilor sale.
„Nu ai cum să știi ce și cum gândește un copil și cu atât mai mult nu ai cum să-l obligi să comunice, nici chiar pentru a-l ajuta. Am trăit multe momente dureroase în care sufeream în sufletul meu și nimeni nu mă putea ajuta cu nimic. Pentru ca atunci cand adopti, iti asumi, nu te ajuta nimeni dupa aceea. Orice copil va suferi la aflarea vestii, dar sunt unii care, desi au aflat intr-un moment in care nu erau pregatiti, au continuat sa fie iubitori si recunoscatori. Copilul meu nu a fost asa si nu va fi. S-a creat in interiorul lui o ura pentru noi, pentru cei care i-au salvat viata si i-au dat sansa la un viitor mai bun. Acesta este regretul meu, decat sa chinui un om cu intentia de a-i face bine, mai bine nu-l mai ajuti, pentru ca tot pe tine te crede vinovat, nu pe cei care l-au abandonat. De fiecare data, cei care fac bine ies prost”, a mai explicat femeia.