O familie din Turcia merge în patru labe, iar oamenii de știință sunt stupefiați. „Veriga lipsă dintre om și maimuță”
O familie din Turcia a devenit subiect de discuție pentru cercetătorii străini, după ce mai multe persoane au fost văzute cum merg în patru labe. Aceștia își folosesc atât mâinile, cât și picioarele pentru a se deplasa, asemenea mersului unui urs. Modul bizar în care merg a pus multe semne de întrebare oamenilor de știință de peste hotare. Care ar fi, de fapt, explicația?
Într-o zonă rurală din sudul Turciei își duce veacul o familie mai puțin obișnuită. 18 copii s-au născut în familia Ulas, iar 6 dintre aceștia au probleme bizare, care i-au pus în alertă și pe cercetătorii străini. Câțiva frați se deplasează în patru labe, folosind atât mâinile, cât și picioarele, asemenea mersului unui urs. Acum câțiva ani, problemele lor au intrat în atenția oamenilor de știință de peste hotare, care au început cercetările. În urmă cu 15 ani, a fost publicată o lucrare științifică despre familia Ulas, urmată de un film documentar la BBC, numit „The Family That Walks on All Fours”.
Profesorul Nicholas Humphrey, psiholog evoluționist de la London School of Economic, a rămas surprins să vadă această trăsătură stranie la oameni. Șase frați s-au născut cu aceeași problemă, însă unul dintre ei a murit la naștere.
„Nu m-am așteptat niciodată, nici într-o extraordinară fantezie științifică, ca ființele umane moderne să se poată întoarce la o stare animală”, a transmis Humphrey la emisiunea „60 Minutes Australia”. „Desigur, ne diferențiază și limbajul și tot felul de alte lucruri, dar este teribil de important faptul că stăm verticali pentru sentimentul nostru despre noi înșine ca fiind diferiți de celelalte viețuitoare din regnul animal. Acești oameni trec această graniță”, a continuat profesorul de biologie.
Ce au realizat cercetătorii străini, după studiile făcute
În documentarul realizat, familia Ulas a fost descrisă ca fiind „veriga lipsă dintre om și maimuță”. Profesorul Üner Tan de la Școala de Medicină a Universității Çukurova din Adana, Turcia, este de părere că acești oameni prezintă diverse caracteristici ale strămoșilor primate ai Homo Sapiens, înainte de trecerea la bipedism. Acest proces a fost denumit „sindromul Uner Tan”, a mai explicat specialistul.
Cercetătorii de la Universitatea din Liverpool au făcut mai multe studii pe copiii cu probleme din familia Ulas, în urma cărora au constatat că aveau schelete cu mai multe asemănări cu maimuțele decât cu oamenii. În timp ce maimuțele își folosesc degetele pentru a se deplasa, acești oameni merg în palmă.
„Cred că este posibil ca ceea ce vedem în această familie să fie ceva care corespunde unei perioade în care nu mergeam ca cimpanzeii, dar a fost un pas important între a coborî din copaci și a deveni complet bipezi”, a transmis Humphrey.
Acesta a mai explicat că după vârsta de 9 luni, copiii nu au fost îndemnați să se ridice în două picioare și să meargă normal, ca orice om. Au continuat să meargă de-a bușilea, dezvoltarea lor fiind afectată și de părinți. Cei cu probleme au primit un kinetoterapeut, dar și diverse echipamente care să-i ajute la mersul în două picioare.