O adeverinţă de salariat de pe vremea lui Ceauşescu face furori pe Internet! “Prin prezenta, se adevereşte că tovarăşul Eusebiu..”
Ştim că ai auzit măcar o dată poveştile părinţilor sau bunicilor tăi, majoritatea încep cu „pe vremea mea..“, iar pentru că suntem în România, au ca timp de petrecere a acţiunii perioada comunistă.
Tot din aceeaşi perioadă, la fel de plină de restricţii şi neajunsuri vine şi următoarea adeverinţă, care probabil va fi viralul săptămânii. Nu doar că a fost extrem de apreciată pe Facebook – aproape 2 mii de share-uri şi 4 mii de Like-uri, iar numărul probabil a mai crescut între timp, dar a devenit, în scurt timp, subiectul preferat de discuţie al internauţilor români.
„Nu contează cât de lung am părul…“
„Prin prezenta se adevereşte de noi că tov. Ştefănescu Eusebiu este actor al Teatrului de stat Ploieşti. Susnumitul este distribuit în piesa „Morişca” de Ion Luca, iar personagiul pe care-l interpretează îi impune să poarte părul lung. Drept pentru care i s-a eliberat prezenta spre a-i servi ca justificare în faţa organelor de control“, este mesajul de pe adeverinţa care datează din 1971 şi care a făcut furori pe Facebook.
Mai mult decât atât, e genul acela de „reminder“ pentru cei mai tinerei dintre noi, care se plâng constant, atunci când se lovesc de ceea ce ei numesc „îngrădire a libertăţii“.
Concret, „pe vremea lor“, chiar şi ca actor trebuia să porţi la tine o asemenea hârtie oficială care să explice de ce frizura ta e mai lungă decât prevede legea. Şi da, în anii de glorie ai comunismului, chiar conta cât de lung aveai părul, oricât de grozav ar fi încercat să se dea Florian Pittiş cu melodia sa.
Totodată, cel care a postat duminică adeverinţa este un conferenţiar al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea Bucureşti, care le-a şi explicat fanilor aterizaţi peste noapte pe pagina sa de Facebook faptul că „Unchi-miu’ a purtat chestia asta ani de zile în portofel“
CANCAN.ro a sunat la numerele de telefon de pe „prezenta adeverinţă“, ca să vadă dacă în ziua de azi se mai eliberează hârtiuţe de acest fel, fiindcă niciodată nu se ştie când prinde bine o dovadă scrisă că îţi porţi părul într-un anumit fel. Mai ales ca bărbat.
Doar că la capătul celălalt al apelului nu mai era nimeni care să răspundă, iar cum în difuzor începeau să se audă sunete ciudate, n-am mai insistat, de emoţie să nu ne răspundă într-adevăr vreun „organ de control“.
Mădălina Moraru