In urma cu fix 150 de ani, Alexandru Ioan Cuza il numea in fruntea guvernului sau pe liberalul Mihail Kogalniceanu.
Il stim cu totii din manualele din istorie, atat pentru rolul important jucat in timpul revolutiei de la 1848, dar mai ales pentru cariera politica de dupa Unirea Principatelor, pe vremea lui Cuza si Carol I.
Putini si-ar fi inchipuit insa ca in spatele chipului serios, cu ochelari si barbison, se ascunde un adevarat “playboy”. Da, ati citit citit bine: nu era un barbat chipes, nici bine facut, insa a reusit sa convinga aproape 1.000 de femei sa-i incalzeasca patul.
Si, ca sa nu se incurce, Kogalniceanu si-a trecut intr-un carnetel, descoperit de curand in Arhivele Naţionale din Iaşi, numele fiecareia dintre domnitele care i-au picat cu tronc.
“Kogalniceanu sarea in pat si cu servitoare, si cu doamne din lumea buna. Bântuia chiar şi cartierele rău famate, împreună cu domnitorul Al. I Cuza în căutare de femei. A fost casatorit, dar asta nu l-a impedicat. Toata viata a fost afemeiat.
Era mic, rotofei, era boier, avea bani, era academician, ministru, prim-minstru, a fost de toate! Era un om cu prestanta si un apetit deosebit catre femei. Femei pe care le cucerea fara prea mult efort, traia aventuri alaturi de ele si le trecea apoi intr-un carnetel, pentru palmares”, povesteste istoricul Dan Falcan, şeful Secţiei de Istorie a Muzeului Municipiului Bucureşti.
“Pentru un zâmbet, femeia te face de-ţi vinzi viaţa din astă lume”
Academicianul nu s-a ferit niciodata sa ascunda aceste placeri vinovate, ba chiar a vorbit despre ele in volumul “Tainele inimii”, unde a povestit viata lui sentimentala complicata.
In “Iluzii pierdute”, Kogalniceanu incearca sa creioneze portretul femeii ideale, o adevărată ,,donna”, adulată, suverană a bărbatului, capabilă să stârnească în acesta ambiţii nebuneşti: „Femeia, în lexiconul meu, însemnează o fiinţă gingaşă, slabă, drăgălaşă, frumoasă, făcută din flori, din armonie şi din razele curcubeului, capriţioasă, câteodată, bună mai multe ori, o fiinţă făcută pentru amor, menită a pune în lanţuri pe eroii cei mai neînduplecaţi, care pentru un zâmbet te face de-ţi vinzi viaţa din astă lume…
Are un suflet ce înţelege tot ce este frumos, care pentru cel mai mic lucru câteodată plânge şi altă dată e în stare să-şi jertfească viaţa, care e destoinică să facă faptele cele mai mari, care când e blândă ca o turturică, când e turbată ca o leoaică, care când e crudă, când miloasă; femeia este un amestec de graţii, de bunătate, de răutate, de duh, de cochetărie, de slăbiciuni şi de tărie, a carei mai toată viaţa se mărgineşte între a iubi şi a fi iubită”.
In tot acest timp, Kogalniceanu a fost casatorit cu Ecaterina Jora, văduva colonelului Iorgu Scorţescu, alaturi de care a avut multi copii.
Un copil a avut si cu femeia care i-a fost amanta timp de 20 de ani. Raluca Lamotescu, una dintre femeile care a facut o pasiune pentru fostul prim-ministru, a incercat ani la rand sa-l smulga din sanul familiei.
Nu a reusit, ba chiar geloziile ei l-au facut pe Kogalniceanu s-o indeparteze de tot si sa fuga in bratele altor domnite. Pasiunea pentru femei l-a insotit, de altfel, pana in ultimele zile ale vietii sale, cand si-a dat sfarsitul pe o masa de operatie. Avea 74 de ani, iar aceasta era cea de-a 11-a interventie chirirgicala pe care o suferea.
Mariana Apostol, Catalina David