Nu-ți vine să crezi cu ce s-a ocupat celebrul politician la sfârșitul anilor ’80! A colaborat ca umorist cu…

Varujan Vosganian este economist, om politic şi scriitor. Dar, mai presus de toate, este o adevărată enciclopedie vie, iar poveştile sale de viaţă sunt absolut extraordinare. A publicat cărţi care sunt traduse în peste 20 de limbi şi este implicat activ în viaţa literară a „cetăţii”, fiind şi prim-vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor de România. CANCAN.RO, site-ul nr.1 din România, vă prezintă, în exclusivitate, detalii senzaţionale din viaţa lui Varujan Vosganian. Amintiri spumoase, nostalgii descătuşate, episoade pline de savoare în care omul Varujan Vosganian a fost implicat, de-a lungul timpului, fiecare în parte contribuind, esenţial, la dezvoltarea unei personalităţi debordante.

Varujan Vosganian s-a născut pe 25 iulie 1958 la Craiova, într-o familie de etnie armeană, supraviețuitoare a genocidului comis împotriva armenilor din Imperiul Otoman între anii 1915-1923. Bunicii după tată, Garabet și Arșaluis Vosganian proveneau din Afion Karahisar, respectiv Constantinopol (Istanbulul de astăzi din Turcia), un oraș cu o comunitate armeană numeroasă și importantă. Şi-a petrecut copilăria la Focşani, iar după terminarea liceului a absolvit Facultatea de Comerț din cadrul Academiei de Studii Economice din București (1982, șef de promoție) și Facultatea de Matematică a Universității București (1991).

”Am terminat facultatea cu media 9,988, am avut un singur 9, la Practică, în anul II. Ne-au trimis să facem inventarul bunurilor de folosință medie pe care le au oamenii într-un cartier care era cam pe unde se află Calea Rahovei acum. Tot Calea Rahovei se chema, dar erau case. Și oamenii ne trânteau ușa în nas, crezând că am venit cu… demolarea. O doamnă a socotit că sunt frumușel, dar îmi stă mai bine fără barbă. Și mi-am tăiat barba. Acela a fost singurul 9 pe care l-am luat în facultate”, îşi aminteşte Varujan Vosganian.

„Singurul student frumușel care, toată ziua-bună ziua, stă în bibliotecă este Vosganian”

Varujan Vosganian a terminat facultatea ca şef de promoţie, având o singură notă de 9. Şi spune că a beneficiat de o şansă nesperată, nefiind repartizat la Institutul de Economie Mondială, acolo unde intrai, imediat, în vizorul celor de la Direcţia de Informaţii Externe – transformată, după Revoluţia din 1989, în Serviciul de Informaţii Externe.

„Toți cei care au fost repartizați la Institutul de Economie Mondială, între care unii au ajuns personalități după aceea, mai toți au fost racolați de Serviciul de Informații Externe. Mai ales pentru că ei aveau informații privilegiate privind cursurile valutare, privind piețele externe. Și, așa cum spuneam, mai toți fuseseră racolați de fostul DIE –  viitor SIE – care făcea parte din Departamentul Securității Statului”, povesteşte Varujan Vosganian.

Exista o tradiţie în perioada regimului comunist. Şeful de promoţie era invitat la cabinetul ministrului – Ana Mureşan, în acea perioadă -, pentru a fi chestionat în ceea ce priveşte planurile profesionale şi ajutat să le ducă la îndeplinire. Bineînţeles, Varujan Vosganian nu a făcut excepţie de la această regulă nescrisă, numai că Ana Mureşan fusese chemată, în audienţă, la Nicolae Ceauşescu. S-a întâlnit cu Maria F., care era adjunct. A fost întrebat ce doreşte să facă în viitor şi a răspuns că şi-ar dori să cerceteze în continuare. Cu atât mai mult cu cât în facultate era cunoscut drept un student care studia aproape tot timpul, fiind găsit, de cele mai multe ori, la Biblioteca Centrală Universitară.

„În facultate se spunea că singurul student frumușel care, toată ziua, bună ziua, stă în bibliotecă este Vosganian. Mergeam la Biblioteca Centrală Universitară. Am citit foarte mult, mai ales economie. Dar citeam și filosofie. Îmi mai plăcea să citesc, de pildă, Teologia Dogmatică a lui Stăniloaie. Citeam foarte mult”, îşi aminteşte Varujan Vosganian.

„Fulgerul Bragadiru”. Încărcător-descărcător pe camioanele care transportau bere

După întâlnirea de la minister, tânărul absolvent Varujan Vosganian nu a mai fost, totuşi, contactat de nimeni. Şi, aşa cum spune, surâzând, a avut parte de „cea mai importantă funcţie” din viaţă – încărcător-descărcător pe camioanele care transportau bere în diferite locaţii. Iar amintirile legate de acea perioadă au un farmec aparte. Varujan Vosganian a trăit o experienţă… de neuitat.

„Probabil i s-a spus doamnei «ăsta e cu probleme». Și-am ajuns la Bragadiru. Întreprinderea Spirt-Drojdie «Fulgerul Bragadiru». A fost vorba despre cea mai importantă funcție din viața mea – încărcător-descărcător pe camioanele care aduceau bere. Nici nu îți închipui ce funcție importantă era pe vremea aia, duceai camioanele de bere la «Alimentara» și la restaurante. De ce spun că era importantă? Fiindcă, potrivit legii, fiecare camion – care avea câteva mii de sticle – avea perisabilități 3%. Șoferul mergea pe vârfuri, ca să nu se spargă nicio sticlă. Și, la sfârșitul zilei, o navetă-două, câte ar fi trebuit să se spargă, le împărțeam între noi. A fost o perioadă…”

Varujan Vosganian: „Am fost un dactilograf redutabil. Şi acum bat în orb la calculator!”

Experienţa „spumoasă” de încărcător-descărcător la „Fulgerul Bragadiru” a durat doar trei luni. La un moment dat, în faţa fabricii a apărut… o maşină neagră. Iar din ea a descins, aşa cum îşi aminteşte Varujan Vosganian, „temutul domn Constantin Costică”. Acesta nu era un oarecine în acele vremuri, ci chiar şeful personalului de la Centrala Berii. Imediat a fost lansată şi întrebarea-surpriză. ”Unde e țicnitul ăla care știe limbi străine, toată ziua citește cărți și bate la mașină?” Varujan Vosganian se descrie ca fiind un „dactilograf redutabil”. Şi asta pentru că tatăl său i-a făcut cadou, la un moment dat, o maşină de scris „Olivetti”.

„Băteam foarte bine la mașină pentru că – atunci când eram în clasa a unsprezecea – tata mi-a cumpărat o mașină de scris «Olivetti», ca să scriu cu ea. Și mi-a folosit foarte mult în viață, eu având și studii de pian, am fost un dactilograf redutabil. Și acum bat «în orb» la computer. Și a venit tovarășul Constantin Costică la mine. «Ia vino, mă, încoace!» M-a luat cu mașina și, exact ca în Orson Wells – copilul din «Citizen Kane”»-, m-am suit în mașină și nu m-am mai întors la Bragadiru decât din când în când, în vizită”.

Mircea Ciobanu: „Varujan, n-ai simţul umorului!”

După ce a trăit o experienţă de neuitat ca încărcător-descărcător la „Fulgerul Bragadiru”, Varujan Vosganian a devenit „un fel de merceolog” la Centrala Berii şi Spirtului, redenumită – mai târziu – Centrala Berii şi Vinului. Ţinea registre pentru repartiţii de tablă pentru capsule, curele trapezoidale, ţevi şi „altele asemenea”. Dar, recunoaşte Varujan Vosganian, acea perioadă a avut însemnătatea ei indiscutabilă. „Foarte bine mi-a prins această perioadă, pentru că am cunoscut ce înseamnă economie. Atunci să fi făcut eu avere!”

Totuşi, lăsând la o parte latura profesională – cu toate momentele ei -, Varujan Vosganian a scris tot timpul. Poezie şi proză. Aşa a ajuns în legătură cu Mircea Ciobanu, poet, scriitor şi editor la Cartea Românească. A mers la acesta cu un roman, „un roman nu prea mare”, numai că editorul a tras o concluzie neaşteptată.

„Și el s-a uitat și zice «Știi ce, Varujan, tu – pentru că n-ai simțul umorului – când scrii la persoana întâi devii patetic».Eu eram foarte glumeț. Uneori, când eram prin școală, prin liceu, mai ales, mă invitau la petreceri numai ca să spun glume. Făceam ceea ce se numește astăzi reality-show, stand-up comedy. Auzind ce mi-a spus Mircea Ciobanu, m-am mirat”.

Provocarea lui Mircea Ciobanu l-a determinat pe Varujan Vosganian să debuteze ca… umorist, mergând alături de grupul Divertis în multe turnee prin ţară. Conexiunea dintre Varujan Vosganian şi grupul condus de Toni Grecu a avut ca punct de plecare staţiunea Costineşti, acolo unde se desfăşurau, pe atunci, „Serbările Mării”. Iar Ioan T. Morar a povestit, la un moment dat, întregul episod. 

„Inițiaserăm Cartea Recordurilor Stațiunii Costinești la care s-a prezentat multă lume cu tot felul de propuneri. Printre ei, un tânăr vînjos care ne-a spus că are cea mai neagră barbă. Așa era. A fost trecut în registru. Apoi a susținut că deține un alt record. Poate vorbi într-o limbă necunoscută nouă. Ce limbă? Limba armenească.

L-am poftit la microfon unde a spus ceva, câteva fraze, într-adevăr, într-o limbă necunoscută de noi. Și pentru ca plaja să nu rămînă ca noi, adică în ceață, l-am rugat să ne traducă. Era vorba despre un apel pentru amicul lui armean, de asemenea, de care se rătăcise și pe care îl chema, în zece minute, la Obelisc, să se regăsească. Tânărul se numea Varujan Vosganian, terminase matematica și a reușit să producă cel mai ciudat «record» al zilei! Am râs împreună, acolo, sus pe acoperișul Radiovacanței Costinești  și l-am felicitat pentru modul ingenios în care a reușit să ajungă la microfon și să comunice un anunț strict personal! Era clar că un astfel de om va ajunge departe”.

CANCAN.RO, site-ul nr. 1 din România, vă va prezenta şi în zilele următoare senzaţionalele poveşti de viaţă ale lui Varujan Vosganian, dezvăluite chiar de el, într-un stil inconfundabil.