Premierul a mărturisit că în anii '80, când în Bucureşti se găsea mâncare greu şi erau condiţii dificile de trai, îşi făcea vacanţele la mătuşa sa din comuna Cacica - judeţul Suceava.
“Eu aici am copilărit, deşi nu sunt bucovinean. Când a fost seceta mare în Moldova, familiile de aici din zonă nu aveau cu ce să-şi ţină, cum să-şi hrănească copiii. Şi am venit la bunica mea şi am crescut cu mama mea şi mătuşa mea, după care au venit anii ’80 în care noi, cei din Bucureşti, nu aveam ce mânca. Aici, pentru că nu fuseseră colectivizaţi, oamenii aveau şi barabule şi căpşuni, şi toate celelalte, şi aşa am copilărit aici”, a povestit Victor Ponta la Cacica, spunând că amintirile i-au rămas în inimă.
Victor Ponta a declarat în trecut că se simte îndatorat faţă de oamenii din Bucovina pentru ospitalitate, deoarece în perioada comunistă în care “bucureştenii îngheţau la bloc şi nu aveau de mâncare”, primea pachete cu mâncare de la rudele din Suceava.
În anii ‘80, Victor Ponta şi-a petrecut vacanţele copilăriei într-un sat din comuna Cacica, judeţul Suceava. Astăzi, după aproape un sfert de secol, acesta s-a întors în zonă în rolul de candidat la prezidenţiale. Chiar dacă ajuns om de stat, nu a uitat de oamenii alături de care şi-a petrecut tinereţea şi nici de trecutul familiei sale.
Bunica lui Victor Ponta a venit pentru prima dată în Bucovina în 1948. Aceasta era văduvă şi avea două fete pe care le-a adus să vadă satul de la 5 şi 7 ani: Cornelia Naum, mama actualului premier, şi Veronica.
CITESTE SI
Nimeni nu a stiut asta pana acum! Cum a votat Victor Ponta la primele alegeri din viata lui
Cornelia şi Veronica Naum au rămas ataşate de frumuseţile Bucovinei şi, chiar şi după ce s-au căsătorit, au revenit de fiecare dată în vacanţă la Cacica, aducându-şi şi copiii pentru a petrece câteva săptămâni la ţară. De la vârsta de 6 ani a început să copilărească în zonă şi Victor Ponta, venind în vizită la rude alături de bunică, mamă sau soră.
„Ca pentru toată lumea, locul copilăriei şi a unei prietenii total dezinteresate, doar din suflet. Eu mi-am petrecut copilăria acolo de la vârsta de patru ani, copiii mei şi-au petrecut copilăria acolo, m-am dus şi cu nepoţii. În ultima perioadă aşa s-a accelerat ritmul vieţii încât n-am avut timp decât o dată, cel mult de două ori pe an să ajungem acolo. Prietenia asta, în schimb, că nu suntem rude de sânge cu cei de acolo, este incredibil cât de mult ne ţine aproape, chiar dacă nu ne mai vedem foarte des”, îşi aminteşte Cornelia Naum, mama premierului.
Oamenii locului şi-l ţin minte pe Victor Ponta drept un copil prietenos, care se juca împreună cu tinerii vecini. Aceştia explorau deseori zona şi mergeau pe dealuri să păzească vacile şi oile, mergeau la cules de fân sau construiau baraje la pârâul Soloneţ pentru a-şi face bazin de scăldat sau pentru a prinde peşte. Tânărul Victor era privit cu ochi curioşi de copiii din zonă pentru că avea un accent neobişnuit, de bucureştean, dar asta l-a ajutat să îşi facă mai mulţi prieteni.
Copiii uneori fugeau la Biserica din localitate atunci când erau organizate nunţi, pentru a se minuna de obiceiuri, iar Victor a petrecut mult timp alături de Dănuţ, prietenul său cel mai bun din copilărie, cu care mergea cu vitele la păscut sau plănuiau focuri de tabără. Cei doi au devenit prieteni de la 7 ani şi au petrecut vacanţele împreună la părinţi atât în Suceava, cât şi la Bucureşti. Pe când aveau 10 ani, Dănuţ fost invitat de Victor să viziteze Bucureştiul şi a stat două săptămâni în apartamentul familiei Ponta de la Gara de Nord. Dănuţ a ajuns preot în sat.
„În 2002, 2003, am fost cu Victor să ducă cadouri de Crăciun la copii şi a zis «hai să mergem la Pârteşti», unde ne-au aşteptat la Căminul Cultural toţi cei care mă cunoşteau pe mine şi pe ei şi un bun prieten de-al lui, care acum este preot la Pârteşti de Jos, nu ne-a lăsat până ce n-a mers cu el înapoi pe pârâu să îşi aducă ei aminte unde pescuiau, cum se certau ei pe peştii pe care îi prindeau. Am văzut atunci ce prietenie reală există între ei. Chiar dacă nu vorbesc zilnic la telefon, prietenia se ţine ca un jar şi de câte ori ai ocazia să mai sufli să se aprindă e mai mare bucuria”, îşi aminteşte mama lui Victor Ponta.
De multe ori Victor uita să vină la masă şi era certat de bunică din această cauză, dar aceeaşi bunică l-a învăţat să-şi facă cruce după ce mâncau. Pe acea vreme nimeni nu avea telefon în sat (serviciul a fost introdus abia din anii 2000), iar tânărul putea ţine legătura cu cei dragi doar prin scrisori.
Oamenii îşi amintesc de toate „năzbâtiile” pe care actualul premier le făcea când era mic şi se mândresc cu faptul că „Victor al lor” urmează să devină preşedintele României.