Noua analiză de sânge a pânzei în care a fost îngropat Iisus răstoarnă tot ce se ştia! Detalii de magnitudine biblică
Ies la iveală noi detalii despre pânza în care a fost îngropat Iisus! Noua analiză de sânge efectuată de oamenii de știință răstoarnă tot ce se știa până acum. Sunt detalii de magnitudine biblică!
Relatarea biblică despre crucificarea dureroasă a lui Isus descrie cum a îndurat bătăi intense, înțepături și cuie bătute în mâini și picioare. Creștinii consideră că aceste răni s-au imprimat miraculos pe pânza de înmormântare după ce Isus a înviat, ars în fibrele ei de o explozie de energie la momentul revenirii la viață. Recent, o nouă analiză a Sudariței din Torino – numită și Sfânta Sudariță – susține că a găsit dovezi care sugerează că detaliile crucificării ar putea fi corecte din punct de vedere istoric.
Un inginer de la Universitatea din Padova, Italia, a utilizat tehnologia modernă pentru a reanaliza mostre din țesătură prelevate în anii 1970, descoperind particule de sânge care indică semne de insuficiență organica, traumă, boală și radiații. De asemenea, au fost identificate materiale specifice Ierusalimului antic, sugerând că sudarița ar putea proveni din acea regiune, și nu din Europa, unde unii sceptici cred că a fost creată ca o falsificare medievală.
Noua analiză e sânge a pânzei în care a fost îngropat Iisus răstoarnă ce se știa până acum
Giulgiul din Torino este o pânză de in de aproximativ 4,2 metri lungime, pe care apare o imagine slabă a părții din față și din spate a unui bărbat, despre care creștinii cred că este Isus. Țesătura a fost expusă publicului pentru prima dată în anii 1350, într-o biserică colegială din Lirey, un mic sat din nordul Franței. Unii consideră că este un fals medieval.
Ce a descoperit profesorul Giulio Fanti
În 1978, primele mostre fizice au fost prelevate din Giulgiul din Torino, folosind bandă adezivă pentru a ridica particule de pe față și un aspirator pentru a colecta praf de pe spate. Rezultatele inițiale nu au fost concludente în privința prezenței sângelui.
Recent, profesorul Giulio Fanti de la Universitatea din Padova a reanalizat aceste mostre cu ajutorul microscoapelor moderne, descoperind hemoglobină și două tipuri de sânge, Tip A și Tip B, sugerând că țesătura a fost folosită pentru o persoană cu răni sângerânde.
De asemenea, au fost identificate urme de creatinină, indicând traumă. Un nou studiu susține că sudarița ar putea data de acum 2000 de ani, contrazicând o analiză din 1988 care o considera un fals medieval, datând-o între 1260 și 1390 d.Hr.