Înainte de Revoluția din 1989, Nicolae Ceaușescu apărea în postura de președinte care cerea, permanent, stoparea cursei înarmărilor și renunțarea la armele nucleare. Totuși, ministrul de externe al Ungariei se plângea – în luna iulie 1989 – că România lansa amenințări la adresa țării sale.
Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei, a făcut respectiva ”plângere” în ziarul New York Times, provocând stupoare. România a găzduit un summit al Pactului de la Varșovia – echivalentul NATO între statele comuniste din Europa -. iar jurnaliștii americani au scris că țara noastră… poate produce o armă atomică.
”La o conferință de presă de dinainte de sosirea (președintelui american George) Bush aici marți, domnul Horn a spus că „înalți oficiali” români au anunțat că țara lor este acum capabilă să producă arme nucleare și că va face în curând rachete cu rază medie de acțiune”, se arăta în New York Times. Totuși, un reprezentant al Casei Albe a negat respectivele acuzații, considerând că România nu poate produce arme nucleare. “Respingem complet rapoartele de presă potrivit cărora România are capacitatea de a construi arme sofisticate, fie că e vorba de bombe sau de rachete cu rază medie de acțiune”, trasmitea respectivul, potrivit libertatea.ro.
Fostul general de Securitate Mihai Pacepa a menționat, totuși, la un moment dat, că Nicolae Ceaușescu ar fi dorit să realizeze o armă nucleară de mici dimensiuni, însuși dictatorul libian Muammar Ghaddafi oferindu-se să ”ajute” în acest sens.
După Revoluția din 1989 au apărut au apărut și unele dovezi care argumentau dorința lui Ceaușescu de a avea o armă nucleară. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a descoperit că România nu respecta tratatele internaționale în domeniuși că fusese descoperit plutoniu în țara noastră. Astfel, în 1992, s-a descoperit la Institutul de Cercetări Nucleare din Mioveni o cantitate 100 de miligrame de plutoniu. (Citește articolul integral AICI)