Din ce in ce mai multi romani traiesc de pe o zi pe alta, iar orasele mici, in special, par condamnate la saracie. Fabricile care pe vremuri aveau mii de angajati au fost inchise, locul lor fiind luat de ruine si somaj. Neavand din ce trai de la o luna la alta, oamenii isi iau mancare "pe caiet".
Sute de familii dintr-o fosta localitate miniera din Valea Jiului traiesc aproape ca in Evul Mediu dupa ce unica lor intreprindere, mina Aninoasa, a fost inchisa. Pe strazi intalnesti cate un batran care are norocul sa fi muncit la mina si are pensie. „Am ajuns sa ne traim viata pe datorie”, spune Gheorghe Adalbert, miner pensionat. Mai toti isi cumpara mancarea pe caiet de la cele patru chioscuri din oras si chiar piata si-o fac tot pe datorie. Maria este singurul pietar din oras si recunoaste ca ar fi in faliment daca nu ar pasui oamenii. „Este saracie mare. Le dam si-i asteptam sa primeasca ajutoarele sociale ca sa-si achite mancarea. Asa e in fiecare luna. Vin si cumpara un kilogram de cartofi, o ceapa sau jumatate de kilogram de fasole”, spune femeia. Pensionarii, clienti fideli Si in judetul Neamt saracia e la ea acasa. Oamenii au ajuns sa fie pasuiti de patronii micilor magazine, pe motiv ca se cunosc de ani buni. Cei mai multi dintre clientii sai sunt pensionari.