Doliu în lumea academică! A murit Mircea Maliţa, luni (21 mai), la vârsta de 91 de ani. Anunțul a fost făcut de către Fundația Universitară a Mării Negrii. Mircea Maliță a fost un reputat scriitor și diplomat.
„În seara zilei de luni, academicianul Mircea Maliţa a trecut la Domnul. Reputatul cărturar, scriitor, diplomat, ambasador, constructor de instituţii şi iniţiator de mari proiecte a fost preşedintele fondator al Fundaţiei Universitare a Mării Negre (FUMN) şi patronul spiritual al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române ‘Ion I. C. Brătianu’ (ISPRI)”, se arată într-un comunicat al Fundaţiei Universitare a Mării Negre.
Matematician, fost ministru al Educației, membru în CC al PCR și diplomat de carieră, academicianul Mircea Maliţa a fost trimis de Sadoveanu la ONU, cel care a stat de vorbă cu Picasso şi Tristan Tzara, cel care a negociat cu arabii situaţia petrolului, cel care le-a dat-o ruşilor peste nas luând poziţie contradictorie blocului sovietic la adunarea Naţiunilor Unite din 1963, întărind astfel cuvântul şi amplasarea României în cadrul organizaţiei, cel care, lăudat de Reagan, a fost numit cel mai de seamă ambasador al României la Washington, ministru al învăţământului, membru al Clubului de la Roma încă din primii ani de la înfiinţare, potrivit realitatea.net.
Academicianul Mircea Maliţa s-a născut la 20 februarie 1927, la Oradea, într-o familie creştin ortodoxă. A parcurs studiile liceale la Oradea, Făgăraş, Beiuş şi Bucureşti, în perioada 1937 – 1945. În Bucureşti, şi-a continuat studiile universitare la Facultatea de Ştiinţe – Secţia Matematică şi Facultatea de Filosofie (1945 – 1949), două domenii care l-au sădit din punct de vedere al caracterului şi din punct de vedere al perspectivei viitorului. În 1972 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată „Modele matematice pentru negocieri”.
Mircea Maliţa a fost: consilier al primei Misiuni permanente a României pe lângă ONU între 1956 – 1961; director al Direcţiei culturale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe între 1960 – 1962; ministru adjunct în Ministerul Afacerilor Externe între 1962 – 1969; ministru al învăţământului între 1970 – 1972; consilier pentru probleme externe şi ministru de stat, membru al consiliilor pregătitoare ale conferinţelor mondiale ale ONU pentru populaţie, ştiinţă şi tehnologie, pentru dezvoltare, între 1974 – 1979; ambasador în Elveţia şi la ONU (Geneva) între 1980 – 1982 şi ambasador în SUA între 1982 – 1984