De cate ori ati intrat intr-o piata si ati vazut o batranica la o taraba, careia ii puteai citi in ochi greutatile prin care a trecut in viata? Povestea impresionanata a Floarei Dinu, o bunica de 66 de ani, poate fi catalogata ca o lectie de viata.
Tanti Floarea vinde in Piata Obor de cand se stie. Ea face naveta zilnic 80 de kilometri, pana in satul Comisani de langa Targoviste, pentru a reusi sa adune cativa banuti pe langa pensia de 600 de lei pentru a-si intretine baiatul bolnav (de 46 de ani), al carui tratament costa 1.800 de lei.
Pe langa asta mai are si un nepoata care este in clasa a-X-a la un liceu economic. „Campul il muncesc cu nepotii cand vin de lascoala si mai tocmim si oameni. E prea greu, nu prea merita, dar daca stam acasa nu avem bani. Numai lumina ne-a costat 700 de lei, ca udam terenul cu pompa electrica. Vand in piata de la revolutie, de cand mi-a murit sotul”, ne-a povestit Floarea Dinu.
Ea nu este singura din Piata Obor care are o astfel de poveste. Prin incercari grele trece si Joita Neculescu. Simpatica batranica, in varsta de 70 de ani, ne-a recunoscut ca vinde in piete de la 17 ani, cand a venit cu socrii.
Legumele ei vin de departe, din Baleni, judetul Dambovita, iar varsta nu ii permite sa faca mereu naveta, astfel ca doua, trei saptamani sta in gazda in Capitala.
”Trebuie sa vindem, ca nu mai avem cu ce sa ne mentinem. Copii nu mai au service, iar acum muncesc la camp. Ma scol la 5.30 iar la maximum 6.30 sunt la piata. Daca merita sau nu, nu avem ce face”, ne-a spus tanti Joita.
Ea a adaugat ca nu prea “iese la rezultat”, fiind costurile foarte mari la camp., mai ales cand este seceta. “Nu ne ramane mare lucru, decat sa traim de azi pe maine. E lumea saraca ca si noi”, ne-a mai zis femeia. (Alex Saulea)