Mononucleoza infecțioasă sau boala sărutului este o boală mai puțin cunoscută, care apare mai ales în cazul copiilor și adolescenților. Simptomele mononucleozei persistă pe termen lung și este nevoie de îngrijire atentă.
Mononucleoza infecțioasă este de foarte multe ori confundată cu o răceală și, tocmai din acest motiv, este posibil să fie diagnosticată cu întârziere. Pentru a o depista este nevoie de un set de analize recomandate de medicul specialist.
Mononuceloza infecțioasă este, cel mai adesea, provocată de virusul Epstein-Barr. Cu toate acestea, mai sunt și alți viruși care pot provoca această boală. Mononucleoza infecțioasă este întâlnită frecvent în rândul adolescenților și adulților tineri, în special în cazul studenților. Dar ea poate apărea la orice altă vârstă.
Mononucleoza infecțioasă se poate răspândi prin contact cu saliva, mucusul din nas și gât și uneori chiar lacrimi, dar și prin sânge. Deoarece această boală poate fi transmisă prin sărut, mai este denumita și „boala sărutului”. Tocmai de aceea, persoanele diagnosticate cu această boală nu trebuie să sărute pe nimeni, trebuie să fie foarte atente la paharele și tacâmurile folosite. În plus, pentru că este o boală contagioasă, trebuie să fie precaute cu cei din jur atunci când strănută sau tușesc.
Primele simptome ale mononucleozei apar după perioada de incubare, care poate varia de la patru până la șase săptămâni, însă la copii această perioadă poate fi mai scurtă. Pot fi, de multe ori, confundate cu simptomele gripei sau ale răcelii, de aceea, dacă persită un timp mai îndelungat, este obligatoriu să mergeți la medic. Cele mai importante simptome ale mononucelozei infecțioase sunt:
De obicei, persoanele care au fost o dată infectate cu virusul Epstein-Barr dezvoltă anticorpi care le vor proteja de această boală tot restul vieții. Tocmai din acest motiv, mononucleoza infecțioasă este cel mai frecvent întâlnită la copiii și la adolescenții care încă nu au dezvoltat anticorpi.
Diagnosticul de mononucleoză infecțioasă se stabilește, de cele mai multe ori, pe baza simptomelor resimțite de pacient, a duratei lor și în urmă unei examinări fizice. În timpul consultației medicale, medicul specialist va examina amigdalele, ficatul sau splina și va investiga dacă ganglionii limfatici sunt inflamați.
De asemenea, se pot face și analize de sânge și chiar testul pentru mononucleoză în vederea determinării anticorpilor. Acest test va detecta dacă există anticorpi pentru virusul Epstein-Barr, însă există posibilitatea aă rezultatele să nu fie concludente în primele săptămâni de la apariția infecției. În acest caz este necesară efectuarea unui test de sânge suplimentar, pentru a vedea dacă numărul de limfocite este crescut, fapt care confirmă existența unei infecții în organism.
Mononucleoza este o boală infecțioasă cauzată de unul dintre cele mai contagioase virusuri din tulpina celor herpetice: Epstein-Barr. Ea apare mult mai frecvent în cazul copiilor decât în cel al adulților. Și mai ales în cadrul colectivității, unde copiii pot lua contact cu obiecte infectate cum ar fi jucăriile sau alte obiecte folosite la comun cu alți copii. Simptomele însă nu diferă de la copii la adulți, iar tratamentul trebuie adaptat în funcție de vârstă. Și în cazul copiilor, ca și în cel al adulților este nevoie de multe lichide și de multă odihnă.
Virusul răspândit prin laptele matern, de obicei, nu îmbolnăvește copilul. Cu toate acestea, dacăfemeia gravidă dezvoltă o infecție activă,poate transmite virusul la copil.
Femeile însărcinate care sunt infectate cu acest virus prezintă un risc scăzut de a transmite virusul la copiii lor. În rarele cazuri în care acest lucru totuși se întâmplă, transmiterea are loc, de obicei, în prima jumătate a sarcinii, în primul trimestru.
Nu există un tratament anume pentru monoucleoza infecțioasă și în niciun caz nu sunt recomandate antibicoticele. Tratamentul medicamentos, în acest caz, este recomandat pentru ameliorarea simptomelor produse de această afecțiune, care de regulă dispare în 1-2 luni. Medicul poate prescrie tratament pe bază de corticosteroizi pentru reducerea inflamației din gât, dar și tratament pentru reducerea febrei și a durerilor de cap.
Febra sau durerire de gât pot dura pănă la una sau chiar două săptămâni, în timp ce alte simptome, precum stările de oboseală, inflamarea ganglionilor limfatici sau a splinei, pot dura mai mult.
De asemenea, pentru că splina se poate mari dacă aveți mononucleoză infecțioasă, este recomandat să se evite activitățile sportive până la recuperarea completă.
În cazul mononucleozei pot apărea, destul de rar, complicații, mai ales în cazul persoanelor cu sistemul imuniatr extrem de slăbit. Unele dintre acestea pot fi destul de grave, însă riscul este unul destul de redus.
Citește și: ATENȚIE. BOALA NUMITĂ „GURĂ-MÂNĂ-PICIOR” FACE RAVAGII ÎN ROMÂNIA