Mircea Radu: „Muierea trebuie s-o cuceresc eu. Nu sa zica ea: «Acum!»”

Erai frumusel de mic?Cred ca da. Atata timp cat nimeni nu mi-a zis „bai, uratule, da-te un pic mai incolo”, probabil ca eram. Dar toti copiii sunt draguti cand sunt mici.

Trageau fetitele la tine?Sigur ca da, si eu la ele. Nu eram obraznic cu fetele, adica nu le trageam de codite, da’ le mai inghesuiam…

Cand ai pupat prima oara o fata?In clasa a VI-a sau a VII-a. De fapt, m-a pupat ea pe mine, pentru ca fetele sunt mult mai indraznete. Ele se maturizeaza mult mai repede. Acea fata era printre primele cinci din scoala la invatatura si avea un corp extraordinar de frumos. In plus, avea o chestie care pe mine si pe colegii mei ne impresiona… un trening Adidas! Pe vremea aia, era ceva… Si fata asta, dupa o vacanta de vara, s-a pomenit ca ma place, adica m-am pomenit eu mai bagat in seama decat fusesem cu trei luni inainte. Si, odata, cand am iesit de la scoala, m-a prins cumva de la spate, m-a intors si m-a pupat. Exact ca intr-un film, a traversat straduta in goana, cu parul fluturand, iar mie, tot ca intr-un film, ar fi trebuit sa-mi dea cineva cu o ramura de mar peste ochi ca sa ma trezeasca, dar nu s-a intamplat asa. Asta a fost prima mea experienta cu pupatul. In clasa a IX-a am fost colegi la acelasi liceu si am avut niste tentative de-a fi impreuna, dar nu s-a intamplat nimic mai mult de atat.

Ce fel de copil erai?Eram destul de tare in gura. Ma luam in gura cu toata lumea. Pana prin clasa a IV-a cred ca mama stia mai repede drumul catre scoala decat catre propriul serviciu. Probabil aveam o personalitate foarte puternica si, daca ceva nu-mi convenea, raspundeam si eram obraznic. Si asta nu era in regula. Niciodata nu am luat premiu, pentru ca la purtare aveam numai 7. Prin clasa a III-a, m-am caftit foarte tare cu un tigan de la mine din clasa. In bataia aia i-am rupt haina de la costum. Invatatoarea mi-a spus sa-i dau haina mea, iar eu sa o iau pe a lui ca sa o coasa mama si sa i-o aduc a doua zi. A cusut-o mama si i-am dus-o a doua zi la scoala. A lui era reparata, dar a mea, pe care o purtase el, era plina de muci pana la cot. E o amintire foarte vie, pentru ca de-atunci au trecut mai bine de treizeci de ani.

Cum a reusit mama ta sa te cuminteasca?Cred ca a functionat strategia: „Vezi ca te spun lui taica-tu”. Tatal meu are ochii negri si, cand se uita fix la mine, inlemneam. Era o chestiune aproape hipnotica.

Cand te-ai prins ca nu le esti indiferent fetelor?Cred ca in liceu. Numai ca mie niciodata nu mi-a placut ca o fata sa ma ia de mana, desi suna bine beletristic, sa ma ia de mana, sa ma duca la ea in iatac, sa-si dea toalele jos si sa zica:”Ia-ma, fa ce vrei cu mine”. M-as bloca! Nu-mi place felul asta de muiere. Muierea trebuie s-o cuceresc eu, s-o doresc eu si s-o fac pe ea sa ma doreasca pe mine. Nu sa zica ea: „Acum!”.

Ti-a facut vreo fata o faza de-asta, care te-a blocat?Sigur ca da, dar nu-mi aduc aminte acum vreun moment din asta.

Pe paginile tale de Facebook, femeile, in majoritatea lor, din frumosule, superbule, dragutule nu te scot.Si ce sa fac eu? Ce sa le zic? Eu cred ca oamenii care nu-ti cer nimic, care in fond fie te lauda, fie intra sa te salute, sa te intrebe ce mai faci, oamenii astia n-au cum sa te deranjeze. Acestor oameni le raspund, ii salut si le multumesc foarte mult. Nu le raspund celor care, fara niciun motiv, intra si ba ma injura, ba spun despre mine tot felul de lucruri.

Cum te manifesti cand nu ai chef sa vorbesti cu nimeni?Nu raspund la telefon. Vad cine suna si, daca nu vreau sa raspund sau daca sunt suparat pe persoana aia si stiu ca o sa spun vorbe pe care mai tarziu o sa le regret, nu raspund. Imi trece si sun eu, peste o zi, o luna, doi ani. Sunt oameni cu care m-am certat de foarte multe ori si cu care m-am impacat rapid si sunt oameni cu care m-am certat o singura data si nu mai vorbesc de atunci cu ei. Si nici nu am de gand sa o mai fac vreodata. Depinde de situatie, de jignirea care mi-a fost adusa, de vorbele care mi-au fost spuse si de felul cum le-am interpretat, depinde si de lucirea din ochii aluia care mi le-a spus, pentru ca poate nu mi-a spus o chestiune care sa fie neaparat suparatoare, dar poate nu pot sa-mi sterg din minte felul cum m-a privit.

Stiu ca ai inceput ca si prezentator de stiri.Inainte am fost reporter vreo jumatate de an, tot aici, la TVR. Nu eram insa un reporter bun. Asa am simtit. Sunt unii oameni care sunt nascuti pentru ceva. Mie nu-mi placea sa trag de oameni, nu gaseam nimic interesant in unele chestiuni care pentru altii reprezentau un potential subiect… Am dat examen pe opt locuri de reporter la stiri si au venit peste 400 de candidati. Sunt convins ca eu am fost admis pentru ca se avea in vedere sa devin prezentator de stiri. Pe vremea aia, directorul Departamentului emisiunilor informative era domnul Paul Soloc. Aveam dictie, veneam de la radio, fusesem la Radio Contact doi ani si la Uniplus Radio, unde am realizat matinalul. Cred ca au zis: „Ia sa-l punem pe baiatul asta prezentator”. Si asa s-a intamplat. Am facut prezentare de stiri pana in 2000, cand am plecat la Antena, in februarie, tot la stiri. Imi oferisera niste chestii care puteau fi oferite si aici, numai ca, din cauza unui foarte prost manageriat din perioada aia, nu s-a putut. Ca principiu m-a deranjat, dar nu vreau sa intru in amanunte, pentru ca ar trebui sa dau niste nume si nu vreau s-o fac. La Antena prezentam stirile in weekend. Vara a fost asa, de luni pana vineri eram la mare, faceam reportaje eu si o fata care era reporter acolo, apoi ma urcam in masina, veneam sa prezint stirile sambata si duminica, iar luni plecam inapoi la mare. Aveam 32 de ani, era grozav. Era exact ce-mi doream. Eram un barbat tanar, sanatos, necasatorit (zambeste). La mare faceam parte dintr-o gasca senzationala, cu Horia Brenciu, care facea matinalul. Ieseam cateodata, seara, toti cu gasca. Era misto.

Apoi te-a vazut cineva, i te-a prezentat lui Valeriu Lazarov si ai schimbat macazul in zona divertismentului.Si am ajuns la „Din dragoste”, care a fost, am mai spus-o, cea mai frumoasa perioada din viata mea. Nu se poate compara cu nimic! Si, da, am nostalgii legate de aceasta emisiune.

In afara de „Razii de noapte”, emisiune care, intre timp, a si fost scoasa de pe post, nu urmaresti programele la TV. Ce faci, totusi, in orele tale libere?Citesc, ma intalnesc cu amicii. Acum recitesc „Morometii” si inainte am citit „De la moarte la viata” a arhimandritului Paulin Leca, o carte foarte interesanta despre un tip cu pacate in studentie, care a simtit un imbold si s-a facut calugar la una dintre cele mai dure manastiri din Romania, Frasinei. Vreau neaparat ca vara asta sa ajung sa vad si eu Manastirea Frasinei, care e facuta respectand normele de la Athos.

Ai iesit de curand din postul Sfintilor Petru si Pavel. Cand ai simtit ca trebuie sa tii posturile?Eu nu am simtit ca trebuie sa tin posturile. Intamplarea face sa fi cunoscut un om foarte destept, acum patru ani si jumatate, care a facut Facultatea de Psihologie. El avea o iubita, adica era un om care traia o viata normala. Acum zece ani, nu stiu cum, pentru ca asta face parte dintr-o taina pe care nu mi-a zis-o mie, s-a calugarit. Mie omul asta mi s-a parut absolut fascinant prin felul cum a ajuns la manastire. Nu era un copil fugit de pe la sapte ani de-acasa, pentru ca il batea taica-su si a nimerit in poarta manastirii, ci un om care stia ce-i aia club… De altfel, sunt atatea exemple celebre, fiul Valeriei Seciu si al lui Octavian Cotescu, care e la Athos, baiatul lui Noica, parintele Rafail Noica, ori actorul Dragos Paslaru, care e chiar la Frasinei… Sunt niste chestii pe care noi, laicii, nu le intelegem si nu le putem explica. Hai sa-ti povestesc ceva din trecut. Faceam „Din dragoste” si a venit o scrisoare absolut impresionanta din partea unei femei care era bunica unui copil de clasa a III-a. Acest copil nu avea parinti, nu stiu motivele, cert era ca-l crestea femeia asta. Si ea scrisese la „Din dragoste” ca vrea sa-i faca o declaratie de dragoste nepotului ei. Am intrebat-o de ce. Mi-a zis ca vrea ca acest copil sa stie ca ea il iubeste. Am intrebat-o: „Dar el nu stie ca-l iubiti?”. M-a intrebat daca stiu povestea lui, i-am zis ca nu, si am rugat-o sa mi-o spuna. Baiatul asta s-a nascut cu o malformatie la inima. In clasa intai, la sport, cand gafaia, se invinetea. Femeia s-a dus cu el la doctor, unde i s-a spus ca acest copil nu va trai mai mult de un an. Atunci femeia a incercat si metoda cu manastirea. Si cel mic a fost atat de fascinat de ce se intampla duminica la Liturghie, la biserica, incat s-a rugat la Dumnezeu zicand: „Doamne, daca tu ma faci sanatos, eu o sa ma fac preot. Si iti promit ca in fiecare duminica o sa ma duc la biserica la Sfanta Liturghie”. Si micutul se ducea cu bunica-sa, in fiecare duminica, la Sfanta Liturghie. Copilul a ajuns in clasa a IV-a. Si e sanatos tun. Medicii au spus ca ei nu-si pot explica ce s-a intamplat, pentru ca n-au vazut asa ceva de cand sunt. Evident ca ne-am zis toti ca asta e un mare subiect, ca va rupe Romania. Si, intr-adevar, a avut o audienta foarte mare. E vorba de Manastirea Bujoreni, de langa Barlad. La aceasta manastire, unde am filmat pentru acest subiect, pentru ca pustiul e din zona, l-am cunoscut pe acest calugar de care-ti spuneam. Si, povestind noi asa, mi-a zis cum e cu postul. Dar nu mi-a zis „sa tii postul ca te vede Dumnezeu”, ca daca mi-ar fi zis asa… Mi-a explicat pe intelesul meu chestiunea cu religia. Mi-a zis: „Ia, dom’le, partea cu detoxifierea organismului, lasa partea cu relatia cu Dumnezeu, care se face la un moment dat pe parcursul vietii sau nu, pe care o ai sau nu, care se face intr-o fractiune de secunda sau in ani de zile”. Atunci am zis sa incerc. Si, dupa cinci ani de zile de cand postesc de Craciun si de Paste, anul asta a fost prima data cand am tinut si postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Cu o saptamana inainte de post, organismul imi „cere” sa nu mai mananc carne. In sensul ca simt ca daca mai mananc o bucatica de carne din farfurie o sa vomit sapte saptamani. S-a reglat probabil organismul. Acum, ca s-a terminat postul, imi vine sa mananc foarte multa carne.

Bine ca nu se pune pe tine. Ai soiul bun sau tragi de fiare?Ce-i asta sa trag de fiare? Cum adica? Sa stau in fund, sa privesc intr-un colt si sa numar in gand? Ca imagine, mi se pare ridicola!

Revenind… De la intalnirea cu acel calugar ai inceput sa te interesezi mai mult de viata lor?Nu de viata lor, ci de Dumnezeu si am inceput sa citesc. Sigur ca sunt unele carti atat de incarcate, de greoaie, ca nu le pot citi. Am incercat sa citesc o carte a unui sfant al Bulgariei, care facea o talmacire a Evangheliei lui Marcu, dar talmacirea Evangheliei lui Marcu era mai grea decat Evanghelia lui Marcu.

Iti place sa experimentezi.Da, dar nu la masa! Nu cand mananc. (rade)

Atunci in ce privinta iti place sa experimentezi?Iti dau un exemplu. Dupa o zi istovitoare, ma duc in hotel cu gandul sa urc in camera mea sa ma culc, pentru ca a fost o zi innebunitor de grea. De la receptie vad in sala o femeie extraordinar de frumoasa. Prefer sa nu ma duc sa dorm si sa stau cu femeia respectiva la povesti toata noaptea. Atentie, nimeni nu-mi garanteaza ca la un anumit moment eu o sa urc cu ea in camera sa ma infrupt din dulceata ei… Nu. Poate femeia asta imi spune o fraza care, daca-mi ramane in minte sau in inima, ma pot considera castigat. In sensul asta imi place sa experimentez. Nu merg cu 285 km la ora ca sa experimentez adrenalina, pentru ca n-am nicio treaba cu asta. Sau sa merg cu cortul, ca sa-i zic ei: „Scarpina-ma si pe mine pe spate”. Iar ea sa zica: „Auzi, sunt paduchi sau e jeg?”. Nu, ma lasi… (rade)

Cum de nu s-a lipit nicio fata de sufletul tau?De ce spui prostiile astea? Eu am avut relatii. Nu stie presa ca am avut relatii. Dar nu vad de ce ar trebui sa stie lumea ce fac eu in pat. Sau cand ma plimb eu noaptea, in Cismigiu, cu cainele si cu amica sau cand ma duc la cumparaturi la Carrefour.

Apreciez ca esti foarte discret cu relatiile tale.Femeile apreciaza asta, tutele nu.

O faci doar pentru ca apreciaza asta femeile?Asta-i felul meu! Gandeste-te ca eu am intrat in businessul asta cand foarte multi dintre ziaristii de monden de acum fie nu erau nascuti, fie nu stiau literele. Daca as fi vrut sa-mi construiesc cariera mizand pe treaba asta, crezi ca nu as fi putut sa o fac?