Odată cu începerea unui nou sezon “Chefi la cuțite“, Mircea N. Stoian și-a spus părerea sinceră și fără rețineri, despre această emisiune pe care o urmărește cu mare interes, dar și despre lucrurile care nu se văd la TV. Jurnalistul a scris un articol pe blogul său personal despre emisiunea care face furori în România.
“Nici nu a apucat bine colesterolul pascal să se așeze prin venele și arterele noastre greu încercate cu mieluț, vinuț, țuiculiță, bericică, ouțe, oulețe, drobuleț, mititei și alte alea, că Antena 1 a și băgat polonicul cel mare în oala cu audiență, turnând în farfurie o porție bună de rating și share. Cârcotaș cum sunt, trebuie să mărturisesc totuși, cu mâna pe cana cu ceai, că ”Chefi la cuțite” este singura emisiune la care mă uit cu drag, și chiar mă bate gândul să mă înscriu la preselecție, chiar dacă producătoarea Mona Segal, care mă antipatizează de vreo 25 de ani (sentimentul e reciproc) îmi va da cu flit. Având punctul zero al debutului la crispatul Pro Tv, după câteva sezoane sub titulatura de ”MasterChef” formatul a făcut potecă în media, aducând audiență încă de pe atunci. După plecarea echipei Sârbu din Pro (postul mai sus menționat se hrănește și acum din imensul capital de imagine pe care l-a lăsat Adrian Sârbu și echipa lui) managerii Pro au scăpat printre degete struțul cu ouă de aur, emisiunea fiind rebranduită la Antena 1 cu inspiratul titlul ”Chefi la cuțite”. Se pare că aici este cuibul ei, formatul actual neavând rival pe piața mediatică, mai ales că pune pe farfurie o rețetă pe care o voi dezvălui și care se dovedește a fi rețeta câștigătoare. (e aceeași rețetă cu care am făcut audiențe istorice la Capatos, pe vremea când îmi plimbam chelia prin emisiunea nu de mult apusă, e rețeta care face din Exatlon un blockbuster, la un post insipid precum Kanal D și care va funcționa indiferent de post, conjunctură sau format de emisiune. Apucăm să vorbim și de rețetă, ai răbdare. Trebuie să înțelegi inainte de toate mecanismele mediatice prin care se joacă ăștia cu minea ta ca să poți selecta canalele și da verdicte cu discernământ.) Marți am văzut cum se formează o echipă, am ascultat povești de viață, de la o doamnă fostă sculer matrițer, convertită la bucătărie, sau de la un indian aciuat pe plaiurile mioritice, la un polițist pensionar (cam anost) din Țăndărei, eșuat în fața aragazului, la fabuloasa și emoționanta poveste a unei stripteoze, (sau prostiutate?) care practică sado –masochismul și care ascunde în spatele costumului de latex negru o poveste cutremurătoare cu un copil handicapat care are nevoie de bani pentru medicamente. Primul ingredient al unei rețete câștigătoare de audiență este povestea de viață. Frustă, nefalsificată, reală și povestită cu sinceritate. Sau ca să parafrazez o replică celebră din Filantropica lui Nae Caranfil ” Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește banul” Așa e și în media. Cu cât povestea este mai adevărată și spusă mai cursiv, cu atât audiența este mai mare și la ”Chefi la cuțite” avem material epic la concurenți, cât cartofi egipteni confiscați la vamă. Deocamdată atât. De vedem și mâine tot pe aceeași temă”, a scris Mircea Stoian pe blogul său personal.