Actorul Mircea Diaconu (74 de ani) a fost invitat în cadrul podcastului „Altceva cu Adrian Artene”. Una dintre cele mai importante figuri ale culturii și politicii contemporane a făcut dezvăluiri legate de viața personală. Atunci când a părăsit satul natal și s-a mutat la București, a plecat cu anumite obișnuințe și principii. Aspecte pe care, de altfel, mărturisește că nu și le-a schimbat nici până în prezent. Iată detaliile!
Mircea Diaconu a făcut dezvăluiri legate de viața personală, dar și cea profesională, în cadrul podcastului „Altceva cu Adrian Artene”. Actorul în vârstă de 74 de ani, o figură importantă în politica contemporană, și-a deschis sufletul și a vorbit, printre altele, despre copilărie. Își amintește cu drag o experiență pe care a trăit-o în perioada în care tatăl său era învățător. Pentru că bărbatul se confruntase cu probleme de sănătate, actorul i-a suplinit locul, la clasa a III-a. A fost foarte mândru de această experiență.
De-a lungul anilor, fiecare persoană are „legitimații”, făcând referire la activitățile, profesiile sau drumurile pe care le aleg să le urmeze. De altfel, Mircea Diaconu a mărturisit ce i-a spus soția sa, și anume că „cea mai bună profesie pentru mine e șofer”.
„Am fost și învățător. Tatăl meu, care era învățător, a fost bolnav și am suplinit la clasa a III-a. Și sunt foarte mândru de experiențele mele de la clasa a III-a. Multe am făcut în viața mea. Soția mea spune că, până la urmă, cea mai bună profesie pentru mine e șofer. Dar, la un moment dat, am fost silit să spun lucrul ăsta. Și am zis cam așa: viața este un lung șir de legitimații. Și, ca să fie cel mai simplu, de profesie spuneți-mi „Diaconul”. În tot acest timp de legitimații, de ocupații, chiar de funcții, am încercat să fiu Diaconul. Obișnuiesc să spun că am și scris lucrul ăsta, deci n-am cum să mă dezic.
Că atunci când am plecat eu, la 17 ani, din satul meu, cu geamantanul, la București la facultate, în geamantanul ăla amărât aveam niște principii, niște obișnuințe. Cu ce veneam de acasă. Alea sunt. Deci nu s-au schimbat. Nu s-au schimbat în sensul că am aceeași logică, de provincial, același gen de comportament. Și eu și cei din jurul meu, fratele, soția”, a mărturisit Mircea Diaconu, în podcastul „Altceva cu Adrian Artene”.
Citește și CANDIDATURA LUI MIRCEA DIACONU LA PREZIDENȚIALE, UN ACCIDENT: „M-AM ENERVAT ÎN SEARA AIA ȘI…”
Actorul activează și în ramura politicii și a povestit o situație pe care a trăit-o, atunci când a vorbit în Parlamentul European. A pornit de la „logica de provincial”, precizând că s-a născut într-un loc, pe pământ, iar de acolo fiecare persoană vine cu un anumit „bagaj” – emoțional, de principii, comportamente și trăiri.
„E o logică stabilă, e așezată, vine de jos, din pământ, din generații. Am zis și în niște discuții doctrinare importante, la Parlamentul European, în grupul liberal în care eram eu. Și era vorba despre doctrine, despre așezări. Erau speriați puțin de naționalismul care începea să facă zgomot, uneori, în Europa. Și eu am zis, atunci, stați o clipă, hai să ne înțelegem. Deci eu sunt liberal și liberal sunt. Pot să explic lucrul ăsta. Dar, în același timp, s-a întâmplat să mă nasc într-un loc de pe pământ.
Și am deschis ochii și am văzut niște lucruri, am auzit niște vorbe, am învățat o limbă, am învățat niște cântece, am văzut niște oameni, niște comportamente. Le iubesc. Mirosurile acelea, toate sunt o formă de iubire. Asta înseamnă naționalism. Și eu sunt naționalist în acest sens. Cum poți să negi o valoare atât de normală a naturii umane și s-o pui într-un colț, s-o disprețuiești, s-o blamezi? În loc tu, mare partid european să vii cu oferte politice, doctrinare și de perspectivă. (…) Ce facem sau ce nu facem pe traseul vieții are o explicație științifică, în copilărie. Acolo, ceva a fost, într-un fel sau altul. De acolo vin toate. Copilăria e matricea și restul sunt ecouri”, a mai spus Mircea Diaconu.