Minunea din Giulesti. Imagini uluitoare din timpul unui maraton de pupat moaste in capela unui preot care nu a mai putrezit!

Oameni in scaune cu rotile, copii bolnavi sau tineri cu handicap, de altfel sute de oameni cu probleme – toti fac coada la “marele vindecator” depus intr-un cimitir din Giulesti.

E normal sa te apuce fiorii cand intri intr-un cimitir, insa in cimitirul Adormirea Maicii Domnului, din Giulesti, e mai bizar decat in orice alt loc din Bucuresti. Am mers intr-o zi de joi la cripta unde odihneste “minunea din Giulesti”, cum o stie lumea. Pentru o clipa, ai impresia ca esti pe muntele Athos. O mare de oameni piosi, intinsi pe o coada de peste 10 metri, asteapta cu capul plecat, la rand, sa se tamaduiasca in fata moastelor lui Ilie Lacatusu.

Toti tin in mana carticele de rugaciuni si ridica, smerit, capul, pentru a vedea cum avanseaza coada. “Am venit din Pitesti, aseara, special ca sa ma inchin la moaste. Sper sa-mi gasesc de munca, pentru ca sunt somera de aproape doi ani si nu se lipeste niciun job de mine”, ne arunca cateva vorbe o doamna cu rucsac in spate, pesemne pregatita sa petreaca multe ore la coada.

Pe un frig de crapa pietrele, cum am nimerit, nimeni nu pare sa mai aiba stare sa ajunga in fata, sa atinga moastele miraculoase. Asa ca unii cedeaza, sparg randul si fac un gest care-I lasa pe toti cu gura cascata. Incep sa sarute cu patos peretii criptei care adaposteste sicriul cu moaste.

Ginerele preotului, un domn de circa 80 de ani, obosit de varsta si boli, iese in pragul capelei si face un anunt care da drumul la un adevarat spectacol

Parca asistam la un maraton de rugaciuni si fiecare incepe sa-si vaite necazurile pentru a beneficia de un loc mai in fata. “Of, Sfinte Ilie, copilul meu nu mai rezista. Are sindromul Down”, se vaicareste o mamica care tine de mana un baietel. Nimeni nu cedeaza. Altii pluseaza. “Si eu sunt grav bolnava, dar asta e, cu sacrificii se obtin minunile”, spune o alta doamna mai in varsta.

Trei ore am stat la coada pentru a intelege care sunt sperantele sutelor de oameni care cred in minuni. Unii intra in cripta sa se inchine si nu se mai lasa scosi de acolo decat pe brate de ingrijitorii cimitirului care isi fac veacul prin zona pentru maruntis.

Tratamentul se schimba insa in cazul ginerelui lui Ilie Lacatusu, care face bani frumosi de pe urma pelerinajului saptamanal. Mai exact, fiecare credincios care se inchina la moaste lasa, dupa posibilitati, 5-10 lei. Iar programul este de trei zile pe saptamana, joia, sambata si duminica, intre orele 13 si 17.

Acest ritual se intampla de peste 10 ani, dupa ce familia preotului, originar din Valcea, l-a deshumat pentru a-i curata osemintele, in septembrie 1998. Atunci cand, de altfel, au vrut s-o ingroape pe sotia preotului, rapus de boala la 74 de ani.

S-a constatat ca trupul lui era perfect intreg, foarte usor, si emana un miros placut, si s-au gandit sa-l canonizeze. Lucru care nu s-a intamplat. Cu toate acestea, el este socotit de foarte multi credinciosi drept un sfant, facator de minuni.
Despre parintele Ilie Lacatus se stie ca a fost arestat in 1952 si obligat sa munceasca la canalul Dunare-Marea Neagra.

Pentru ca starea lui de sanatate s-a deteriorat, el a fost mutat la inchisoarea de la Targu Ocna. Doi ani mai tarziu este eliberat si ajunge intr-un spital din Capitala, acolo udne isi da ultima suflare. Nu inainte de de a face o profetie. A cerut ca sotia lui, daca va murit peste 15 ani, sa fie inmormantata in acelasi loc cu el. Ceea ce s-a si intamplat.

Maria Apostol