Medicul psihiatru Gabriel Diaconu cere schimbarea legii sanatatii mintale dupa tragedia de la Dristor 1
Medicul psihiatru, Gabriel Diaconu, cel care a fost şi coordonatorul grupului de intervenţie după tragedia de la Colectiv, a postat pe pagina personala de Facebook un text in care precizeaza ca cere schimbarea legii sanatatii mintale pentru ca medicii sa poata interveni mai prompt atunci cand e cazul.
„Colegii mei psihiatri din grupul de lucru pentru reforma legii sănătăţii mintale, la nivelul ARPP, lucrează de luni de zile la amendamente care să facă munca medicului, în situaţii particulare, mai eficientă. M-au întrebat dacă aş vrea să schimb ceva.
Le-am zis că vreau ceva.
Şi vreau repede.
Vreau schimbarea unui cuvânt.
Un cuvânt a omorât deunăzi, indirect, o femeie tânără care avea toată viaţa înainte.
Cuvântul este ”iminent”.
În evaluarea nevoii de internare nevoluntară medicul psihiatru, prin norme, este sabotat din interior, mai exact tocmai de normele de aplicare ale legii. Pentru că legea prevede constatarea unui risc ”iminent” de vătămare, fie a propriei persoane fie a altora. Este un cuvânt imbecil, care mie şi altora care ne facem meseria asta, zi de zi, în tranşee, ne-a îngreunat munca şi ne-a măcinat nervii. Şi asta dintr-un motiv foarte simplu. Ceea ce noi considerăm iminenţă se opreşte la Camera de Gardă a oricărui spital de psihiatrie. Câtă vreme pacientul refuză internarea şi nu arată semne flagrante de dezordine a minţii doctorul nu poate face nimic. Dacă familia nu-şi asumă în scris internarea, doctorul nu poate face nimic. Deşi eu, care-mi cunosc pacientul, fac o recomandare de internare, aceasta este atât şi nimic mai mult, o ”recomandare” de internare.
Motivul pentru care îngrijirea unor persoane care suferă de boli psihice complexe şi grave a decăzut atât de mult este că Psihiatria a ajuns şi ea un fel de talcioc. Nu mai tratăm oameni, îndeplinim baremuri şi criterii de eficienţă cost/ beneficiu, decontăm bani funcţie de IMC şi, când vine vorba de evaluarea riscului de agresivitate/ violenţă, vorbele noastre nu-s băgate în seamă de nimeni.
Adevărata schizofrenie nu e în fişa de observaţie, cât în funcţionarea sistemului. Am ajuns, în ultimii ani, să educăm familiile cum să organizeze o ”gardă” împrejurul bolnavului în pericol de-a-şi face rău. Căutăm să-i educăm cum să folosească 112, poliţia şi ambulanţa, când au un pacient agresiv, violent în casă. Poliţia ridică din umeri că ei, dacă nu s-a săvârşit o faptă penală sau familia nu depune ” plângere” ei nu mişcă un centimetru. Dar plângerea aia nenorocită durează nişte săptămâni până ajunge pe masa unui procuror, timp în care stai cu moartea paznic la uşă.
Am scris de cazul în care am colaborat cu dr. Gino Dumitra, medic de familie şi coordonator al grupului de vaccinologie, când un pacient de-al lui şi-a pus la(n)ţul de gât şi medicii de la Craiova, la 24 de ore (!!!!) de la internare s-au decis să-l externeze. A fost nevoie să meargă Gino, cu soţia femeii, unde soţia să dea o anamneză completă, ca aceştia să-l mai ţină internat, până la urmă cu acceptul lui, pentru încă o săptămână.
Noi, ca societate, trebuie să ne hotărâm dacă vom rezolva dilema cuvântului ”iminent” din legea sănătăţii mintale. Noi, ca societate, trebuie să ne hotărâm dacă Poliţia poate interveni fără mandat într-o diateză suicidară pe principiul intervenţionismului, pentru salvarea unei vieţi. Noi, ca societate, trebuie să ne hotărâm dacă vrem o procedură de celeritate pentru punerea temporară sub interdicţie acolo unde se impune, prin prezenţa unui procuror ataşat secţiilor de urgenţă în general, în aşteptarea deciziei curţii tutelare.
Toate aceste modificări sunt la îndemâna mâinii. Sunt norme ale civilizaţiei. Sunt parte a contractului pe care o societate normală îl semnează cu Statul unde şi-a revendicat cetăţenia. Dar nu, noi suntem romantici, suntem isterici, suntem, fără vreo perdea, idioţi. Şi spun ”noi” pentru că mă includ în această categorie de idioţi, alături de cei 1500 de colegi psihiatri din România, alţi idioţi şi ei, că acceptăm să intrăm zilnic la muncă perfect desnuzi în situaţii gri.
Vedem mii de oameni pe an. Vedem sute astfel de cazuri. N-o să ştiţi voi niciodată de câte ori un psihiatru anonim a salvat o viaţă, fie a pacientului lui, fie a altuia, cunoscut ori necunoscut, pentru că a de-escaladat o situaţie volatilă. Dar vom fi judecaţi pentru fiecare eşec. Acest eşec, de acum, de-a interveni se datorează unui singur cuvânt:
IMINENT.
Pentru că în cazul lui MS, persoana care-a împins o femeie în faţa metroului, escaladarea s-a produs într-o zi, pe parcursul a câtorva ore, după un prodrom de câteva LUNI, cu un istoric psihiatric consistent în urmă. Eforturile repetate ale familiei de a atrage atenţia asupra autorităţilor au dat greş. De ce au dat greş?
Din cauza unui cuvânt.
IMINENT.
#medicinromania”, a scris Gabriel Diaconu pe pagina personala de Facebook.